Am crezut că fac stop cardiac. Ies din casă, închid ușa cu cheia și,m dintr-o dată,o voce thriller se aude în spatele meu, ca și cum ar fi un mistreț ce dă, noaptea, iama în porumb. Sau, cum să spun, ca doi alienși care se împerecheau.

Pfuai, să vedeți cum s-au înfoiat solzii pe mine, oioioi, nici nu știu cum să vă spun. Mi s-a oprit inima la mijlocul bătăii, sângele s-a oprit în vene ca trabantul în parapet, intrasem pe avarie și mă pregăteam să mă vampirească cineva pe după gât. M-am că*at pe mine de frică, încleștând mâna pe chei, rănindu-mă.

Mă întorc brusc, să văd ce fiară dă să mă sfâșie. Și o văd, era o vecină din aia de 38 de kilograme cu tot cu haine, fumătoare înrăită – lucru care i-a făcut vocea extrem de aspră și de ciudată. O salut respectuos și mă car, până nu se răzgândește.