Chestie de sincronizare
Da, sunt tot la muncă, da, aștept ceva, irelevant ce. No, fiind la muncă, pe la ora 18 a început să-mi bântuie foamea prin suflet cum bântuie sărăcia prin conturile guvernului.
Așa că m-am dus să-mi iau ceva de mâncare, fără prostii, fără grăsimi în exces, să fie ceva ușor și gustos și să nu fie fructe, că m-am îndulcit de ele (niște banane foarte coapte) la micul dejun. Vă dați seama deja, lista e foarte mică. Așa că mi-am luat sana cu biscuiți Belvita Star.
Dar, căci aici doream să ajung, sincronizarea era alta. Intru înapoi în birou, merg să mă spăl pe mâini, deschid sana și pachetul de biscuiți, iau o mușcă dintr-unul și mă uit cum afară a început să toarne cu cada, nu cu găleata.
Dacă mai era cineva la coadă în magazin sau dacă mai întârziam un minut, varză mă făceam de la ploaie. Dar așa, am fost sincronizat. Este? Este! Spuneți și voi de nu-i noroc chior.
Of saracul de tine! Mare noroc ai avut!
Păi să știi că da!
Eu n-am avut norocul tau…pana la masina m-a facut ciur:))…si aveam si adidasi de-aia de vara cu gauri in talpa:))
Privește partea bună a lucrurilor: măcar n-a trebuit să înoți prea mult. =))
„deschid sana și pachetul de biscuiți, iau o mușcă dintr-unul […]” – Inițial citisem „o muscă” =))
LE: Bre, da’ ție cum ți se face nițel foame, dai fuga la frigider? Cum pana mea să ți se facă foame la câteva ore după ce ai băgat în tine ca spartu’? Ia mai abține-te 🙂
Nu e adevărat că am băgat în mine ca spartul. =))