O fază ca-n Hitchcock
Pe autostrada pustie goneam agale cu un lejer 100 – 110 Km/h, ne-grăbindu-mă nicăieri, doar mergând spre a treia mea casă, spre Cluj, într-o tihnită duminică seara.
Pe autostrada pustie goneam agale cu un lejer 100 – 110 Km/h, ne-grăbindu-mă nicăieri, doar mergând spre a treia mea casă, spre Cluj, într-o tihnită duminică seara.
Da, sunt tot la muncă, da, aștept ceva, irelevant ce. No, fiind la muncă, pe la ora 18 a început să-mi bântuie foamea prin suflet cum bântuie sărăcia prin conturile guvernului.
Și norocul se măsoară, dragii mei. De exemplu, ieri mi l-am măsurat eu și vă pot spune doar că am tras cinci lozuri câștigătoare unul după altul, iar al șaselea era necâștigător. Dar nu contează că a fost necâștigător, ci că m-am distrat copios.
Vedeți voi? Eu sunt papagal de mic, nu așa. Bunăoară, când eram tânăr fecior, m-am dus pe la țară cu nu mai știu ce treabă iar acolo, în spatele casei, unchiu-mio avea mult trifoi.
Aud de la știri o fază cu o femeie care a găsit 40,000 de euro în niște cizme aruncate la gunoi de către o altă femeie ce-și făcea curat în casă, neștiind că economiile familiei au fost ascunse acolo de către soțul ei.
De la o vreme am observat o serie de chestii și, ca atare, am început să cred în karma. Și, după părerea mea, este una extrem de pozitivă. Să vă dau câteva exemple, că de vreo două săptămâni țin să tot povestesc, dar hăbăuc cum sunt tot uit.
© 2007 - 2009 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design