Confuziile mă scot din pepeni

Ieşisem de la muncă, vremea era mohorâtă (să vedeţi acum cum este), mi-era foame şi, ca atare, m-am dus până la un supermarket din zonă. Mă plimbam printre rafturi, făceam estimări de genul "oare ce aş vrea eu să mănânc peste trei zile?" şi, în general, îmi vedeam de treabă.

Termin de plimbat căruciorul şi mă pun la coadă. Pentru că, la ora aia, era deschisă doar o casă, mă pun în spatele unei doamne, înspre dreapta ei, ca să nu blochez culoarul de intrare în magazin. Chestie de bun simţ, zic eu. În drept cu mine se pune un domn. Îl las să se bage în faţă, mă gândesc eu, că, oricum, are puţine produse. În spatele dânsului, pe partea stângă a femeii care era în faţa mea, se mai aşează vreo două doamne. După ce se mai eliberează din coadă, una dintre ele spune:

– Ia uite, domnule, deja s-a format coada în două părţi.

Pfuai, să explodez, nu alta, la aşa remarcă nesimţită:

– [Pe un ton ce condamna clar nesimţirea.] Ştiţi ce, doamnă? Am fost la coadă înaintea Dvs. şi oricum vă las să ieşiţi înaintea mea, precum şi pe domnul, că eu nu mă mai grăbesc. Vreau doar să ajung acasă şi n-am chef de ceartă şi nesimţire.

Cam la 30 de secunde după asta, se deschide o a doua casă. Femeia aleargă repede să-mi ia faţa, fără şanse, că mi-s şi ager şi sprinten. Mă pun în faţa casei, dar îi spun:

– Haideţi Dvs., doamnă. Că eu nu mă grăbesc şi aveţi doar puţine produse.

– Mulţumesc frumos. [Mătănii, plecăciuni, chestii.]

Bine, nu se pune că aşa de grăbită era încât nu a fost în stare să-şi ia coşul şi să-l pună unde trebuie, de a trebuit să trag eu de el, că mă incomoda la poziţionarea mâncării înapoi în căruţ. În fine, altceva vreau să subliniez. Mă enervează oamenii care mă confundă cu un prost, mă oftică la maxim, la fel cum mă irită şi cei ce mă iau de fraier/ papagal/ mârlan. Pentru că sunt un tip educat, cu bun simţ şi alte cele, un om cât de cât complet (nu discutăm despre iubire, da?) şi mi se pare incorect să fiu catalogat cumva direct după faţă care, şi ea, este cam unică şi imposibil de confundat.

Oare graba este un motiv bun de justificare a mârlăniei şi nesimţirii? Nu cred. Nu în lista mea de justificări acceptabile!

8 Comentarii

  1. Ana 11 noiembrie 2009 la 07:30 - Raspunde

    E un motiv, dar nu e o scuza 😉

    PS – nu se putea sa pui \”ma scot din sarite\”? 😀 Asa mi s-a facut o pofta de pepeni 😆 cu miezul de un rosu aprins, dulci, zemosi :woohoo:

    • Robin Molnar 11 noiembrie 2009 la 14:52 - Raspunde

      😆 Credeam că îţi plac mai mult strugurii zemoşi şi dulci… 😆

      • Ana 11 noiembrie 2009 la 16:42 - Raspunde

        daaa, dar pepenii sunt o placere mai rara… doar de vara

        • Robin Molnar 11 noiembrie 2009 la 16:52 - Raspunde

          😆 Pentru mine mai rare sunt alte \”fructe\”, gen \”piersicuţă\”. 😆 Nu doar vara. 😉

          • Ana 11 noiembrie 2009 la 16:54 -

            hehe 😀

          • Robin Molnar 11 noiembrie 2009 la 17:05 -

            😆 Lasă că o să râd şi eu de o să mă sparg. 😆

  2. adidas 11 noiembrie 2009 la 13:36 - Raspunde

    esti un tip educat intr o tara de needucati asa ca nu te mai enerva ptr ca asta este situatia
    si eu am fost azi la posta sa pun pachet si sa bagat un militian cu tupeu maxim in fata mea ca doar na are grade omul
    eu nu le mai zic nimic si numai ma enervez ptr ca nu se merita …ii las in nesimtirea lor

    • Robin Molnar 11 noiembrie 2009 la 15:46 - Raspunde

      😆 Eu i-aş fi zis: 😆
      [quote]- Domnule, poţi să ai mai multe grade decât votca pe care o bei, nu mp interesează, dar să ştii că nu-ţi permit să te comporţi ca un nesimţit![/quote]

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.