Doar câteva idei, știu că sunteți sătui să citiți despre ele. Considerați-le, deci, un fel e notițe personale.

1. Dintr-o dată, a devenit extrem de distractiv și de sănătos să mergi la protest. Mai de mult, îmi doream să merg în pădure și să strig, ca să mă eliberez de stres. Acum nu mai este nevoie, mă duc la protestul zilnic și-mi eliberez nervii.
2. Lumea s-a săturat să fie fie politially correct, așa că un număr din ce în ce mai mare de oameni au recurs la folosirea unor pancarte obscene. Nu este legal, dar este sănătos pentru minte, este sincer, este onest. Cel mai mult mi-a plăcut una din Baia Mare: Liviu Dragnea, măi bărbate, da-ți-ar dumnezeu un prunc să-ți fie frate. Din punctul meu de vedere da, este OK și cu obscenități. Am încercat cu frumosul, n-a mers, va merge cu urâtul, dar cumva trebuie să meargă. Nu este ca și cum Dragnea n-a folosit un limbaj licențios în public.
3. Valul de miștouri este de nestăvilit. Mori de râs când dai peste câte o pancartă din asta.
4. Trei din patru pancarte sunt poetice, aspect care trădează o anume metodă a insultei, semn că furia populară atinge cote înfiorătoare. 
5. Poți ignora un om la nesfârșit. Poți ignora câțiva oameni multă vreme. Dar nu poți ignora atât de mulți oameni, multă vreme.
6. Mă întâlnesc cu omeni, zi de zi, care debordează de entuziasmul de a merge la protest. Pur și simplu, revolta comună la provoacă o bucurie de nestăvilit, iar chestia asta nu poate fi cumpărată cu bani.