Eu sunt un animal al obiceiului, iar obiceiul meu de vineri este să ies de la birou, să-mi cumpăr lapte și bere, și să mă relaxez și mi-este foarte greu să mă detașez de acest obicei care are o simbolistică specială pentru mine: am muncit toată săptămâna bine, acum este cazul să mă petrec după cum mi poftește inima și să fac ceva doar pentru mine.

Doar că astăzi, acum, zilele acestea, nu pot, nu se poate, nu mi se permite, iar etica și bunul simț mă forțează până la sacrificiu.

Ca atare, și astăzi voi merge la protest. Am fost și ieri, am fost și la protestul ad-hoc de noapte, unde am ieșit să mă răcoresc, alături de alte 8,000 de clujeni, după conferința de presă a lui Ciordache. Și voi mai ieși. Voi ieși inclusiv pentru naivii care își doresc ca eu să stau acasă. Mă voi bate pentru dreptul lor de a nu fi furați, chiar și când ei ar accepta tacit să fie furați.

Voi face orice ca să nu mai trăiesc perioada anilor 1990 spre care PSD ne întoarce acum. Dacă nu-mi iese, emigrez. Dacă-mi iese, dacă ne iese, câștigăm cu toții. Nu există, deci, o cale de mijloc: fie cinste, fie plăcinte cu rahat.

Totuși, încep să-mi pierd răbdarea. Iar, ca mine, sunt mii, zeci de mii, sute de mii. Or, aceasta este o chestiune de rău augur…