Cu OZN-ul pe orbită

Dacă ai fi răpit de extratereștri, care ar fi cea mai mare teamă a ta vizavi de asta? De exemplu, mie mi-ar fi teamă că n-am să-mi amintesc nimic dintr-o astfel de experiență. Dar, no, fiecare are temerile lui, așa că simt nevoia să întreb, întrucât încerc să înțeleg cu funcționează relația dintre noi și temerile noastre.

15 Comentarii

  1. Nelly 28 octombrie 2011 la 09:23 - Raspunde

    Sa nu fie extraterestrii rai si curiosi.

  2. Mihaela 28 octombrie 2011 la 09:53 - Raspunde

    Mie mi-ar fi teama sa nu ma disece, asta este primul lucru care mi-a venit in minte dupa ce am citit articolul, cred ca am vazut prea multe filme de gen.

    • Mihai Todor 28 octombrie 2011 la 12:50 - Raspunde

      Dacă dispun de tehnologia necesară ca să ajungă până la noi, ce interes ar avea să “ne disece”? Ar trebui să fie deja capabili să facă o hartă multidimensională (mai mult decât 3D) a poziției fiecărui atom din corpul unui om doar dintr-o privire…

      Eu unul m-aș aștepta să nu se streseze prea tare, și să ne radă de pe fața pământului înainte să ne contacteze, în cazul în care ar avea un interes real în planeta noastră (pentru anumite resurse probabil). Le-am complica existența inutil prin încercări puerile de a ne apăra de necunoscut folosind arme atomice. Adică no, presupunând cu multă indulgență că transportul cu viteze superluminice este fezabil, tehnologia necesară pentru a îl atinge depășește cu mult orice descoperire științifică de-a noastră. Când ajungi la un asemenea nivel, nu cred că mai te fascinează foarte tare niște forme primitive de viață, dat fiind faptul că probabil ai deja capacitatea să le simulezi într-un mediu virtual…

      Singurul lucru care mă pune pe gânduri este faptul că încă nu am reușit să detectăm nici o formă artificială de semnal radio, în afară de cele produse de noi. Asta îți cam dă un sentiment de singurătate absolută și cam tinde să fărâme speranțele fezabilității călătoriilor intergalactice…

      • Ana 01 noiembrie 2011 la 11:46 - Raspunde

        Ce resurse? Nu le-am papat noi pe toate? 😆

        E posibil ca nici macar sa nu ne percepem reciproc ca forme de viata… e posibil sa fie atat de diferiti de ceea ce noi intelegem ca ar fi viata si noi sa fim atat de diferiti de ceea ce inteleg ei ca ar fi viata…

        • Mihai Todor 01 noiembrie 2011 la 12:02 - Raspunde

          Eh, da, și asta e adevărat =))

    • Robin Molnar 29 octombrie 2011 la 08:05 - Raspunde

      Ar fi cea mai mică temere a mea.

  3. Molnar Bianca-Andreea 28 octombrie 2011 la 12:27 - Raspunde

    mi-ar fi teama ca o sa ma tina la ei cand o sa vada ce fata de treaba sunt…hehehe

  4. Barza 29 octombrie 2011 la 15:36 - Raspunde

    Dupa ce te-au rapit ce teama sa mai ai:)) Doar cum spunea si Robin teama de a nu iti mai aduce aminte si in cazul ca iti mai aduci aminte- teama ca nu te va crede nimeni ca ai fost unde ai fost pentru cateva zile si ca toata lumea va crede ca esti nebun.

  5. Barza 30 octombrie 2011 la 16:15 - Raspunde

    Sau teama ca nu o sa ma mai aduca aia inapoi si nu o sa mai pot face gratar si bea bere:))
    Sa stai cu gandul ca nu o sa mai mananci mici niciodata:))

  6. Barza 01 noiembrie 2011 la 18:04 - Raspunde

    Acelasi lucru este valabil si pentru noi pentru ca noi cautam forme de viata in univers conform a ceea ce stim noi despre viata dar cred ca am fi uimiti de ceea ce este acolo.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.