Culmea dubioșeniei auto
Ultima dată am pornit mașina pe 8 Ianuarie, la -11 grade Celsius. Ieri, adică pe 21 Ianuarie, m-am dus să o pornesc și, culmea!, a pornit, după aproape două săptămâni de frig și ger.
Desigur, Gheruța a verificat mașina din când în când, să nu fie lovită sau ceva, dar n-a pornit-o. Așa că grozavă mi-a fost surprinderea când mașina s-a deschis din telecomandă, când contactul a aprins normal bordul și când motorul a pornit.
Eram deja ferm convins că bateria mașinii este goală. Dar nu.
Ei, față de anul trecut, am schimbat doar uleiul, de data asta comandându-mi un 0W30 pe norma VW 50600. Oare de aia? Dar care să fie legătura? Bateria este tot aceeași, mașina fiind folosită chiar mai puțin decât iarna trecută, situația fiind – de aceea – deosebit de dubioasă.
Idei? Păreri?
De ce ar fi dubios ca o masina sa porneasca dupa 2 saptamani de stat degeaba?
Senzorul de la alarma consuma foarte putin. Uleiul e lichid pana pana la -40 de grade Celsius [0W]. Combustibilii la fel, pana pe la -35/-40 grade Celsius. Cum temperaturile n-au scazut niciodata la acel nivel in cele 2 saptamani, eu nu vad nimic dubios 😀
Din contra, mi s-ar parea super absurd ca o masina oprita timp de 2-3 saptamani sa nu mai porneasca la prima cheie data fiind tehnologia actuala. Pe o Dacie din 1900 toamna cu carburator inteleg de ce n-ar porni. Dar pe orice masina moderna din anii ’80 incoace, m-as astepta sa porneasca lejer chiar si dupa o luna, doua de stat degeaba in frig. Ca ruginesc anumite ansamble care nu au legatura cu motorul si transmisia…partea a-2a 🙂 Dar masina trebuie sa porneasca fara niciun stres 🙂
Dacia era mai simplă, mai multe șanse să pornească.
Bateriile plumb-acid de bună calitate se descarcă foarte greu la rece, iar bateriile puse de fabricant pe o mașină modernă sunt de obicei supradimensionate. Spre exemplu, o mașină care avea din fabrică baterie de 60 Ah putea funcționa foarte bine cu una de 41-44 Ah timp de mai multe ierni.