Cum măsori iubirea?
Am văzut la Arhi un articol extrem de interesant: Poţi măsura iubirea? Eu cred că da, cred că se poate măsura, într/un anume fel.
Cu două fete se întâmpla un fenomen ciudat: când ne sărutam sau pur şi simplu, când mă ţinea în braţe eu uitam să respir. Pur şi simplu era extrem de absorbit (ştiu că sună lame dar nu-mi pasă) şi mi se spunea:
– Dar mai şi respiră că nu vreau să leşini din cauza mea.
Cel puţin în cazul meu iubirea este măsurată de numărul de respiraţii pe care am uitat pur şi simplu să le fac. Şi nu mi se întâmpla asta când eram adolscent ci, din contră, după ce m-am mai copt un pic. Bine, să nu mai spun cum mi se înmuiau genunchii sau cât de neîndemânatic deveneam, într-un fel şod. Într-un fel am învăţat să iubesc mereu ca şi sum ar fi prima dată. Oricum, măsura iubirii este dată de cât de aiurit devin.
Voi ce credeţi?
o fi si asta, nu putem sti exact :side:
Cred că fiecare ştie pentru el. 😉
No sa stii ca si eu patesc asta. Si nu se pune ca sunt adoloscent si patesc asta, am experienta!
Nu cred că este o chestie ce ţine de experienţă. Cred că este ceva mai profund. 😉
Iubirea mea trebuie să o măsor musai! La propriu :woohoo: Cum sunt eu un tip mignon, inchipuie-ți dimensiunile dezastrului daca NU 😀
😆 Şi mie îmi plac fetele minione. 😆 Dar nici cele înalte nu mă supără… 😆 Să nu fie pălugi (adică foarte înalte) că în rest ne-om descurca noi. :woohoo:
Eu zic că se calculează aşa:
Pulsul – Pulsul normal.
Cu cât diferenţa e mai mare, cu atât e mai bine. :woohoo:
😆 Sau aşa: puls normal – puls zero… 😀 Interesantă teorie, orcium. 😆
Aici merge bancul ăsta:
[quote]De ce se uită fetele în jos când li se fac declaraţii de dragoste? R: Ca să vadă dacă e adevărat![/quote]
😆 😆 😆
😆 Vai ce porc eşti! 😆