Sau câte zile consecutive poți petrece uitând să-ți cumperi cafea, deși bei cafea în fiecare zi? Nu de alta, dar asta e deja a patra zi când uit și, no, am mai râcâit o jumătate de linguriță de pe fundul borcanului, ca să nu leșin pe acasă.

Noroc că am mai dres-o cu niște capucino și niște lapte. Zuzu. Pe bune. Acum, că mă gândesc la faza cu matematica de dinainte, cred că s-ar putea să fie ca-n bancul ăla cu olteanul și ardeleanul pe tren:

Un ardelean și un oltean, pe tren. Ardeleanului i se face foame și, no, începe să mănânce. Olteanul ar fi mâncat și el, dar n-avea de mâncare. Așa că se târguiește cu ardeleanul să-i dea și lui ceva de mâncare. Se înțeleg la pește:

– Uite, îți dau trei pești, la zece lei bucata.

Se învoiesc ăștia și olteanul începe să mănânce. Și, no, cum mânca începea să se oftice că a luat peștii cam scump:

– Bă ardelene. Totuși, zece lei un pește nu e cam scump?

– Vezi, bă? N-ai mâncat decât un pește și deja ai și început să te deștepți.

Așa și eu cu laptele Zuzu. N-am băut decât o gură de lapte din cafea.