Mâncare bună este peste tot. Om face noi, ardelenii, mâncăruri bune, dar fripturi ca în Sud sau ciorbe ca în Moldova clar nu știm să facem. Apoi, și la noi avem scursuri de oameni care mai de care, la fel cum avem și oameni senzaționali.

În general, nu pot spune că ardelenii sunt buni, dar cred că sunt decenți. Nu sunt nici prea pasionali, nici prea reci, decenți. Dar mai au ceva, și anume și-au păstrat tradițiile fără a fi conservatori. De fapt, pot spune că ritualul mesei l-am redescoperit în Ardeal, nu altundeva, deși nu neg că și-n ale părți ale țării varii familii l-au cultivat și păstrat.

De fapt, iubesc Transilvania pentru că este un loc decent. Nu este perfect, nu este idilic sau ceva, dar suma vectorială a ardelenilor dă o direcție acceptabilă ceea ce, având experiența altor țări și altor regiuni, mă face să conchid că Transilvania este un loc bun pentru oameni, primitor, decent, rezonabil.

De asta iubesc Transilvania. Pentru că, în ciuda a ceea ce se vede de la televizor, românii nu se omoară cu ungurii, nemții și ce alte popoare s-au mai perindat pe la noi, ci am învățat să trăim într-o armonie rezonabilă.

Iubesc Transilvania pentru că oamenii nu sunt câinoși. De fapt, cred că eu sunt cel mai câinos și mai de-a-mpulea clujean, încă incomplet asimilat. Să mă iertați. Apoi, iubesc Transilvania pentru că, în general, oamenii sunt normali la cap. Asta este, iubesc normalitatea.

Și mi se pare normal să nu-mi urle muzica vecinului prin pereți, să nu ne inunde mizeria pe scară, mi se pare normal să plătesc atât cât face, mi se pare normal ca mâncarea să nu fie expirată și să fiu tratat normal.

Oriunde altundeva, îmi spune inima, aș fi un cetățean de mâna a doua sau un fraier bun de muls. Dar aici, în inima Sa, sunt Om. Și iubesc.

Via Dan