Ştiu că multora nu le place şcoala. Eu nu sunt unul dintre aceia. Pentru mine şcoala era un hobby, nu neaparat o obligaţie stringentă. Adică am învăţat din pasiune. Acum, însă, se cam termină şi cu hobby-ul acesta.

Într-o săptămână termin şi masterul şi parcă îmi pare rău că doar atât am putut să fac în domeniul educaţiei. Parcă aş fi vrut să dureze mai mult. Nu ştiu ce va fi în toamnă. Dacă reuşesc să mă angajez, ceea ce şi sper, voi avea bani şi de doctorat. Cred că asta mi-ar mai trata din depresie şi mi-ar mai alina din curiozitatea caracteristică mie.

Parcă ieri păşeam pentru prima dată, nu sfios ci mândru, în clasa întâi, în prima zi de şcoală, cea mai fericită zi din viaţa mea (la egalitate cu ziua în care am vorbit cu ea). Parcă ieri am chiulit prima dată de la şcoală ispitit de o ea, pe care însă, nu mi-o mai amintesc.

Parcă ieri am luat primul zece, lucru care m-a făcut fericit, precum un câine ce primeşte un os. Şi parcă ieri am luat şi primul patru. Parcă ieri…

Sunt multe chestii pe care le simt, le retrăiesc în momentul acesta…