Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Asta îmi aduce aminte de un banc vechi pe care încerc să îl reproduc:
Cică nişte oameni ajung pe o insulă pustie (vechea poveste: furtună, vaporul se scufundă etc) şi fiecare începe să se panicheze că va muri pe insula respectivă. La un moment dat, unul din ei se hotărăşte să facă ordine şi se face ascultat printr-un urlet puternic după care zice:
– OK, haideţi să ne punem toţi capul la contribuţie şi să facem ceva productiv ca să ieşim din acest impas. Gândiţi-vă fiecare ce talente mai speciale aveţi şi spuneţi-le ca să audă toată lumea.
Fiecare începe să spună ce ştie:
– Eu ştiu să gătesc.
– Eu sunt zidar; ştiu să fac case.
– Eu ştiu să pilotez avioane.
…
În câteva minute, toţi s-au lăudat cu talentele lor, încercând să găsească un talent cât mai ciumeg. Toţi mai puţin unul, care stătea amărât, rezemat de un palmier, la umbră. După ce se lasă tăcerea, ceilalţi îşi întorc privirea iscoditor către el şi unul din ei îl întreabă:
– Tu nu ai zis nimic de când am ajuns pe insulă, matale nu ai nici un talent special?
– Ba da! Eu ştiu să sap gropi!\” 😀
😆 Ce sadic! 😆 Ăla e bun la săpat fundaţia casei… 😆