Eh, spre Cluj

Soarele nici nu apucase să se ascundă timid după frumos împăduritele dealuri de la Est de Petroșani, când mie îmi cădeau ochii în gură de la somn, mai ceva ca bursa din Atena. Și, no, mi-am făcut un plan de dormit acasă, că doar urmează să plec la Cluj chiar în noaptea aceasta.

Cum am făcut, cum n-am făcut, aseară am dormit doar vreo șase ore, cam sub medie, cum ar veni. Deja, pe la ora opt, gesturile au început să-mi devină moi și neatente, începeam să casc lung, tot mai prelung, și parcă un anume păienjeniș se lăsa domol și iluzoriu peste niște ochi încă însetați de acasă.

Dorm, toate cele 28 de minute câte am apucat și eu să-mi fur de la ziua asta, dar apuc să mă deconectez complet. Nu știu ce visam, dar nu era nicio cosânziană, dar când am auzit ceasul telefonului sunând cu un puternic regret în suflet mă apuc, încet, să înjur. La naiba, măcar două ore de somn dacă prindeam.

Eh, aveam bagajul făcut întrucât, de obicei, călătoresc cu un bagaj sumar. Așa că doar m-am îmbrăcat, i-am pupat pe ai mei, mi-am luat bagajul și am plecat, chemând un taxi. Normal, am prin și barieră, căci acceleratul Arad – București Nord avea o întârziere de nouăzeci de minute. Eh, și cum trecea tacticos în fața noastră, eu mă uitam la vagonul de cușete. Pfuai, ce somn m-a pălit.

Eh, și ajung la casa de bilete, cu regret, că io aș fi vrut să dorm:

– Sărut mâna, doamnă.

– Bună seara.

– Un bilet la acceleratul de Cluj.

– Acceleratul de Cluj are o întârziere de 90 de minute…

– Apăi no, dacă e musai…

No, noapte bună. Măcar vouă. Că io plănuisem să ajung la Cluj la cinci și ceva, pe-acasă să mă pun în pat pe la șase fără un sfert și să dorm vreo trei ore. Așa, s-ar putea să ajung la timp la muncă, direct de la gară.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.