Eu nu sunt ipocrit
De câteva zile, toți vizitatorii care au AdBlock pornit pot vedea următorul mesaj:
Ca și tine, folosesc AdBlock, întrucât mă deranjează reclamele puse agasant peste conținut, sau materialele video care rulează automat (mai ales cu sunet!) spre a-mi atrage atenția către lucruri care nu merită nici atenția, nici timpul meu, și mă enervează site-urile făcute ca să dai click până îmbătrânești.
Eu nu încerc să vând nimic, poate doar idei, dar dacă aș vinde ceva, aș avea atât de multă minte-n cap încât să înțeleg că un om are care AdBlock nu este interesat să cumpere, cel puțin nu folosind modelul de afaceri al anilor 1990, ducă-se pe pustii, cu intruziunile lor cu tot.
Desigur, înțeleg că mulți oameni trăiesc din reclame, dar asta nu înseamnă că din milă ar trebui să le permit să mă agaseze și, ca atare, nu mă aflu în poziția morală de a-ți cere să faci ceva ce mie însumi nu mi-ar plăcea să fac.
Acestea fiind spuse, bun venit pe blog, unde sper să găsești ceea ce ai sperat să găsești. Dacă nu, în apărarea mea vin c-o etern de actuală vorbă din bătrâni: cât dai, atâta face.
Am multe defecte, dar măcar nu sunt ipocrit. Și știu că metodele tradiționale de a-ți scoate investiția din blog nu mai funcționează. Cel puțin, regula este că nu mai funcționează, excepție făcând bloggerii mai mari, care au mult mai mult trafic, și site-urile de știri. Dar, ca regulă, din ProfitShare și cele asemănătoare, nu se fac bani. Sau se fac fix cât să te țin-n foame.
Ca atare, le găsesc ineficiente și cred că mai de grabă deranjează decât aduc valoarea unui blog. Or, cu acest gând am plecat la drum când am pus mesajul de mai sus: nu ca să cer ceva, ci ca să le spun celor care cer, deși umblă cu AdBlock pornit, că-s ipocriți.
Da, e OK să ai AdBlock pornit. Nu e OK să navighezi cu AdBlock pornit, dar să le ceri altora să și-l oprească.
Și mai este un aspect: aș cotiza la publicațiile pe care le citesc, dar ar trebui să cotizez lunar sute de euro. Or, acest model nu poate să funcționeze, pentru că nu ne scăldăm în bani.
Pe de altă parte, Flattr (butonul verde) vine în întâmpinarea oamenilor ca mine, care ar dona sume mici pentru articolele care le plac. Și, dacă mai sunt câțiva ca mine, sumele se strâng și se face de-o friptură sau de-un cidru mai bun.
Ca idee, ca să închei, înțeleg valoarea banului și înțeleg că soluția este să nu îți enervezi cititorii.
Acum am înțeles. Firește, nu citisem mesajul, am văzut ca scrie ceva de adblock și l-am dezactivat :))
Din punctul meu de vedere exista două tipuri de site-uri. Cele pe care le citesc și pentru care dezactivez adblock (uneori din oficiu, alteori dacă mi se cere), și cele pe care nu le mai vizitez dacă-mi cer asta.
Da, și eu simt la fel.
AdBlock s-a născut ca o necesitate la mizeria “profesioniştilor” în publishing şi goane agenţiilor de publicitate după scos ochii la clienţi cu milioane de afişări.
Butonul verde Flattr şi modelul promovat de ei îmi pare o idee excelentă, din păcate este prea puţin cunoscută.
Personal am încercat, cred şi că am reuşit, ca pe unicul şi dragul meu proiect online să ţin cont în primul rând de “cum aş vrea eu să citesc un articol pe alt site”. Am avut oferte de pop-up / pop-under / center float şi alte mizerii, le-am refuzat politicos.
Despre afiliere, da, merge acolo unde este un volum mare de trafic sau la “conturi social media” cu jdemii de urmăritori. Restul, cornuleţ cu lapte.
Posibil să trec cât de curând pe modelul tău, nu de alta dar nu văd sensul unor zeci sau sute de KB dacă nu aduc un câştig financiar sau informaţional.
Just. Ei, cumva, s-au gândit că wow, o să putem privi zece reclame simultan…