Gânduri de călătorie – 12 Ianuarie 2017
- Deosebirea dintre UK și România este că în România un fel de Brexit are loc în fiecare zi, puțin câte puțin câte puțin. Ce mi-e București, ce mi-e Aleppo: oameni blocați, ambulanțe care nu pot ajunge, școli închise, nervi, stres, haos.
- Pe-afară, un tenor tinerel îl strigă pe Pete. În fața hotelului. De o oră. Știți cum e? Era un film despre asta, cu Will Smith care nu ieșea noaptea afară din casă, că ziua era liniște iar noaptea era plin de zombie turbați și trebuia să stea închis, cu geamurile baricadate. Zici că acțiunea se petrecea pe strada asta din Manchester.
- Din afară, lucrurile hibernale se văd altfel: dacă oamenii ar colabora mai mult, poate s-ar obține niște rezultate administrative mai bune.
- Am visat că pe toți vecinii au primit loc de parcare, numai eu nu. Ah, și încă aveam smărtuțul. Și era primăvară. Cred că de la tenorul de afară mi se trage.
- Începe să-mi placă aici, în UK. Timezone-ul, în special, pentru că mă trezesc devreme pe ora României, adică foarte devreme pe ora UK (am sunat la recepție să-i rog să-mi pregătească micul dejun la ora 04:45), după ce mi-am făcut curaj o jumătate de cană de cafea. L-o fi găsit ăla pe Peter?
Lasa un raspuns