O infirmieră care îngrijește bolnavi plătește impozit pe banii ce-i revin pentru munca ei. O doctoriță care salvează vieți plătește impozit pe banii ce-i revin pentru munca ei. Un pompier care salvează oameni și proprietăți, ați ghicit… No, din ciclul "Taximetriștii e mai cu patru perechi de ouă" să vă zic o fază.

Cobor din tren. La naiba, e cam răcoare, doar vreo 9 grade. Văd doi taximetriști, ambii cu lumina roșie pe mașină, semn că nu iau clienți. Îl întreb pe ăla mai bătrân:

– Nu vă supărați, este liber?

– Da.

Intru în mașină, îmi pun centura:

– Mă scuzați, am fost debusolat de faptul că lampa de taxi era pe culoarea roșie.

Ăsta dă să plece. Eu:

– Nu vă supărați, dar aparatul nu-l punem?

– Păi, domnule, cursa este vreo patru lei, dacă și pe ăștia să-i contorizez.

– Aha, dar medicii și pompierii pot să plătească, Dumneavoastră nu.

Tipul oprește mașina, să cobor. Eu, calm:

– Permiteți-mi, vă rog, să vă reamintesc faptul că dacă îmi refuzați comanda am dreptul să vă fac o reclamație care vă va suspenda sau anula licența de taximetrie.

Tace, înghite moșul. Încearcă dumnealui să se scoată, dar n-avea cu cine. Ne oprim la o barieră. Iarăși, că să vezi că-l duce pe nu știu care, că a trebuit să-l ducă pe nu știu unde, că a fost mai scump, că dacă nu punea aparatul, ăla nu era taxat la barieră, chestii. Ca să n-o lălăi:

– Nu vă supărați, v-am spus să mergem la o adresă. Nu v-am întrebat cât îmi luați. Înseamnă că fie știu cât face cursa, fie banii nu sunt o problemă, ci principiile.

Al meu tăcea și  se uita la drum, ce să mai facă? No, stăm vreo zece minute la barieră, plictisit îi spun:

– OK, mergem înainte, pe la viaduct.

Tipul să mă ia la mișto:

– Hai, domnule, să mai stăm, că imediat trece trenul și se ridică bariera. [Probabil i s-a părut dumnealui că e haios, dar i-am retezat-o sec.]

– Eu plătesc, eu decid.

I-am lăsat și ciubuc doi lei, de se crucea ăla și nu-i venea să creadă.

No, azi cred că am făcut lumea mai bună, fiindcă tipul a învățat să semnalizeze la schimbarea benzii.