Îmi amintesc de lucrurile mici

Azi dimineață, cei de la Rock FM au întrebat ce muzică a avut fiecare pe primul disc de vinil, pe prima bandă de magnetofon sau pe prima casetă. Am intrat și eu în horă, doar știți că sunt implicat în viața mea:

Când ne-am luat primul casetofon, tata ne-a spus că ne ia la fiecare câte o casetă, cu ce vrem noi, numai să-i scriem pe hârtie ce. Frate-mio geamăn și-a luat Michael Jackson, iar eu Scorpions (pe care, mai recent, i-am văzut în concert la Cluj).

Vă amintiți cum era pe vremea aia? Ce drame se desfășurau când banda era prinsă de mecanisme? Sau când, din greșeală, înregistrai peste? Sau când, cu emoție, îți împrumutai caseta la cineva? Mă rog, parcă pe vremea aia, petrecerile copilăriei aveau și o altă dinamică, de obicei oscilând între tort și muzică.

Oare cât a durat până să ajungem oameni mari?

4 Comentarii

  1. TNH 04 aprilie 2013 la 18:43 - Raspunde

    A durat până la primul loc de muncă. Atunci cred că se pierde copilăria.

  2. mihaela 04 aprilie 2013 la 21:52 - Raspunde

    totul s-a naruit dupa terminarea facultatii si am intrat in cruda realitate: m-am angajat
    oamenii nu mai radeau impruna, radeau unul de celalalt,
    oamenii nu mai discutau, vorbeau unii despre ceilalti…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.