Îmi pare rău că nu am dat
Veneam de acasă, din pauza d emasă, și după ce am trecut strada, am văzut o fază. În fața mea era o copilă de vreo 12 ani, mergând acasă de la școală. Eh, și cum coteam amândoi, din față vin vreo trei băieți.
Unul dintre ei, pe la vreo cinsprezece ani, îl împinge pe unul mai mic decât el, ca și talie, cu capul înspre fața fetei, să-i dea ăla un cap în gură. Instinctiv (instinctul de frate, de la soră-mea), am ridicat mâna să-i dau o nucă în cap de să-și înghită limba.
Norocul fetei a fost că s-a ferit de prost. Norocul idiotului este ghinionul meu. Nu știu de ce mi-am oprit cu pumnul strâns în aer, la jumătatea drumului. M-aș fi simțit mai bine dacă i-aș fi dat o babastârcă în cap, să vadă și el ce mișto e să mergi pe stradă și să ți-o iei pe neve.
Îmi pare rău că m-am oprit.
cred ca esti cel mai frustrat individ de pe net
apropo, aberatiile alea de la securitate sunt hilare`…afro started…just me sau are un mesaj? very funny
si btw,niciodata nu lovesti unu mai slab decat tine neprovocat, law of engagement desi pariu ca ti-o dadeau aia 3 ….haha,funny aia cu afro started….hahaha
=D Poate îmi spui și mie de ce să țin doar eu cont de regula asta. Adică la mine se aplică și la alții nu? =D
Anonim..cum de tu n-ai avut curaj nici macar sa-ti dai numele … :zombie: :love:
Esti un lache geamantan, in fiecare zii vad zeci ca tine :love:
=D Pertinentă observație. =D
ce agramat e frate-to
=D Dude, mai bagă și tu numele, că nu știu cum să-ți spun: sil, sim, lică, kios? =D
Măi, eu chiar am bătut un fraierică geamantan de-ăsta acum vreo câteva luni. Afară era încă frig, că încă mai purtam palton şi bocanci. Şi văd doi tâmpiţi de 13-15 ani că vin din sens opus, îşi aruncă unul altuia o privire scurtă şi apoi continuă să se apropie cu pas calm, normal. Ştiu sigur că se uitau la mine pentru că nu mai era nimeni pe stradă, decât un cuplu de bătrânei, mult în spatele meu.
Aşa că am mers şi eu normal, cu paşi egali, până am ajuns în dreptul lor. Aproape până în dreptul lor, deoarece cu o fracţiune de secundă înainte să fim pe aceeaşi linie, am întins mâna cu o mişcare bruscă, scurtă şi l-am prins de haină pe cel care era mai aproape de mine şi care tocmai era împins cu umărul de către prietenul lui astfel încât să mă izbească. Şi i-am cărat la pumni în spate până au ajuns bătrâneii în dreptul nostru, că picioare nu puteam să-i dau, că mă ţinea paltonul. Şi ţipa idiotul ca din gură de şarpe că nu el e de vină, că prietenul lui s-a împins în el, că el e nevinovat, săracu\’. Iar prietenul lui ştiţi ce făcea, nu? S-a tras mai la o parte, deşi era în siguranţă din punctul meu de vedere, că eu aveam chef de bătaie, nu de alergat. Ăsta da prieten adevărat. =D
P.S. Ah, ce bine m-am simţit. N-am mai bătut copii de pe vremea când eram şi eu tot copil. Parcă mi-era cumva dor. 👿
=D Așa, bine i-ai făcut. Tot respectul. =D