Îndoiala care-mi confirmă suspiciunile
Sunt genul de om care crede în bunătatea oamenilor (adică credul) şi, de obicei, nu mă îndoiesc de ei. Totuşi, am momente în viaţă când îndoiala începe să mă roadă şi să mă doară. Şi cel mai trist este că viaţa mi-a demonstrat ceva.
Viaţa mi-a demonstrat că atunci când am o îndoială legată de cineva aceasta are o bază solidă. Ştiu că sună empiric, dar nu este. Când îndoiala răsare în mine încep să deschid ochii şi să observ nişte treburi care, puse cap în cap, duc la anumite concluzii.
Mă doare un pic când încep să mă îndoiesc de cineva după ce mi-a greşit, însă cel mai tare mă doare atunci când ştiu că va greşi iar eu nu pot face nimic pentru a preveni asta, pentru că nu mă joc cu liberul arbitru.
Nu mai crede, …impresii poţi să-ţi faci, ai voie 😛 (trebuie sa pleci cu o premiză), dar de crezut 😀 ??
ce-i aşa rău să fii circumspect ?
nu mai bine sufli si in ….decât altele 😀
si-apoi e lumea de pe lume, pe unii nu ajungi să-i cunoşti cu adevărat nici după o viaţă, riscul sau ghinionul fiecăruia.
Sau poate facem un business de dat diplome de credibilitate :woohoo: ca e foarte amuzant
In concediu ma uitam de n-am ce face la nişte pandantive sau ce-o fi fost alea, cu date de naştere, nume si referiri ..un fel de chestrii mosteniri astrale, la mine zicea ca-s DREPT mai ceva ca Stefan cel Mare :woohoo: 😀 imediat mi-a crescut ranza 😀
tot timpul dupa aia ii aratam nevesti-mii vezi, eu spun totdeauna adevarul, EU am dreptate, ai vazut ce scrie acolo, acolo zicea eu is al mai drept 😀 asa am sacait-o 😀 m-am scos
😆 Fiindcă sunt mai papagal nu sunt circumspect cu oamenii, dar după aia mă tratez. 😆 Plus că partea cu diplomele alea sună bine. Dacă n-ar fi criză… 😀
Robintel, nu stiu cum dar cred ca suntem frati gemeni. Gândim la fel. Sau poate toţi inginerii automatişti gândesc asta?
Un eveniment recent m-a făcut să am în cap acelaşi text pe care tu l-ai publicat. Evident, nu în cuvintele tale şi evident n-am avut curajul să-l public.
Îţi dai seama că dacă ai gândirea asta, ţi-ai găsit imediat nevastă, nu? :)))
😀 Dude, nu prea am curaj să mă însor pentru că dacă aş ajunge să mă îndoiesc de ea aş avea o problemă majoră. Crede-mă, în cazul acesta ignoranţa este o binecuvântare. 😀
Nu văd de ce n-aş avea curaj să public ceea ce simt şi ceea ce cred pe blogul proprietate. Dacă aş ajunge să mă cenzurez din cauza cuiva ar fi grav, pentru că mi-aş nega dreptul la liberă exprimare. 😆 Bine, admit că sunt chestii pe care amân să le scriu, dar le voi scrie, când contextul va fi favorabil. 😀