La coaste, da, la pateu

După cum am promis aseară, vă povestesc o fază de ieri.

Mergeam la Primărie să-mi fac flotantul ăla pentru a-mi face ratele corect la mașina aia de spălat plus încă ceva acareturi care să m-ajute să economisesc (la un DAE de 43% pe an cred și eu).

Oricum îmi trebuie flotant, că-mi mai vine una – alta pe la poștă (sper să nu-mi iau țeapă) și dacă mă întreabă ăia ce-i cu mine, să am ce să le zic. No bun, deci mergeam spre primărie.

Normal, fiindcă nu era să arunc cu banii și să iau taxiul sau să chiulesc din programul de lucru, am luat transportul în comun care să mă ducă în linie dreaptă vreo trei kilometri, poate patru.

Eh, dar ce călătorie am avut azi! Dumnezeule! Șoferul RATUC de pe 6 de pe la prânz era un cretin și un dobitoc, de am zis că mă duc să-i bat în geam să tragă pe dreapta sa pot să-l scuip între ochi.

Prostălăul se credea șofer pe tractor la CAP și accelera ce accelera, după care frâna brusc fiindcă, no, sunt semafoare și alte cele. Mai ales la ora de vârf. El stătea, firește, pe scaun. Noi, ăștia din picioare, ne țineam cu mâinile de barele de sus și fluturam prin aer. Pe bune.

No, cum mergeam noi în linie dreaptă, vă dați seama ce greu e traseul, la un moment dat plecăm de la un semafor. Prostul o calcă tare și în față i se bagă un idiot cretin și dobitoc. Și pune ăsta frână brusc. Dar brusc, brusc.

Și cum stăteam eu cu genunchii lipiți de forța decelerației (mă rog, e tot accelerație, dar cu minus față de sistemul de referință reprezentat de subsemnatul – o precizare esențială pentru un inginer) de scaunul din față, cu ghiozdanul într-o mână și încercând să nu mă dezechilibrez, numai ce mă trezesc cu trei babe grase cum mă împung în spate, în timp ce făceau flicul în față.

Una cu ceva palton albastru de lână merinos și căciulă de mohair (pentru cunoscători) mă mușca de eticheta de la blugi, prin palton, una cu o geacă de fâș mă împingea cu plasa ținută în pumn pe la costițe, tot în dreapta, iar alta se proptise cu antebrațul de ceafa mea, complimentându-mă cu tot felul de senzații vecine cu gerontofilia de ocazie (poate vreți să vă oripilez cu descrieri amănunțite ale sânilor de babă pe spatele meu, cu respirația proaspătă de la 1848 pe gâtul meu tânăr și în putere, dar mă îndoiesc).

Nici măcar în stație n-a fost capabil prostul naibii să oprească. A oprit brusc cu cinci metri înainte. Și-a dat seama că nu e OK, a accelerat brusc și apoi a frânat brusc. Și nu cred că a fost vreun călător care să nu fi înjurat la coborârea din mașină. Eu n-am văzut niciunul.

Vai ce era la gura noastră!

2 Comentarii

  1. Molnar Bianca-Andreea 26 ianuarie 2011 la 08:08 - Raspunde

    Ce-mi place de tine cum stii sa te distrezi!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.