Spuma-i soră cu românul

Cum-necum, ajung la primărie doar un pic șifonat. No, merg la biroul de flotări flotanți buletine să văd exact ce acte îmi mai trebuiesc (țineam minte de data trecută că nu e mare brânză).

Primul lucru, merg să-mi plătesc taxa. 4 lei. Am crezut că nu aud bine. Apoi mă întorc la birou și merg să-mi xeroxez contractul. Da, cum să nu! Nu era nimeni acolo. Îl întreb pe singurul funcționar cu adevărat util de acolo, un polițist sau ce era, care-i faza și s-a arătat surprins că nu e acolo. Voi reveni la acest om într-un articol separat.

Aștept cam un sfert de oră, o babă se bagă în fața mea, dar am tăcut mâlc să nu mă asortez și cu vreo poșetă în cap, fiindcă n-am o karma atât de bună încât să țin și la babe, fac un pic de spume aproape douăzeci de minute  și-l văd pe un pulete jun, în jur de douăzeci de ani și un pic cam imberb și cam fudul, cum vine spre xeroxuri.

Lucra acolo. Am văzut că a fost la masă, e de înțeles, dar ce n-am înțeles este de ce nu a lăsat o foaie, ceva, acolo, pauza de masă este între orele X și Y. Îmi venea să-l pocnesc, știind că risc să fiu în întârziere și că o să trebuiască să mănânc la restaurant, ceea ce s-a și întâmplat. S-a prins (uneori am așa o față expresivă!) și a tăcut ca mortul în păpușoi. Măcar atât.

La coadă la ghișeu, după aceea, am stat vreo șapte minute, că după ce mi-am xeroxat contractul de închiriere mi-am luat un bon de ordine (numărul 1193 ca să fiu exact, eliberat la ora 12,56) și pe la ora 13 și cinci minute deja ieșeam din primărie, după ce mă enervase fata aia cu privirea ei.

Să recapitulăm:

  • trei minute pentru plata chitanței de patru lei, că se băgase un tataie în fața mea, dar nu l-am înjurat, am înțeles că e prost și că natura se ocupă de cazurile patologice;
  • douăzeci de minute pentru o copie xerox la contract;
  • șapte minute stat la coadă;
  • un minut predat actele, semnat, întrebat, enervat, plecat.

Nu știu dacă vă dați seama câte spume am făcut de la tipul ăla. Și nu doar eu, Știind că este birou de copiat acte (30 de bani copia) în incinta primăriei, cine credeți că a mai bătut Clujul în lung și-n lat? Nimeni.

Dar toți făceam spume că ne mai trebuia o chichiță și ăla nu era nicăieri. Și așa am stat vreo zece oameni, poate mai mulți, așteptând după o foaie. Și tot el se uita fudul la noi, că în momentul în care s-a apropiat de mine cu greu m-am abținut să nu-i ard una peste ceafă. Iar eu nu sunt un tip violent.

Avea o atitudine de aia indolentă de m-am înfuriat pe loc. Se vedea clar că lui i se rupea de faptul că oamenii au venit de la muncă, unii chiar s-au învoit, ca să-și rezolve problemele. Lui, probabil, i se părea că ne distrăm sau ceva, nu că am venit de nevoie până acolo.

În fine. Vă spun, mi-a fost greu să nu-i ard una peste ochi. Greu. Făceam spume ca o haită de câini turbați. Nu suport indolența.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.