M-am dat pe tiroliană
Senzația de a te lăsa complet purtat de o sfoară este foarte nenaturală. De aceea, prima tură pe tiroliană este și cea mai grea.
Astfel, oamenii au montat tiroliana pe la vreo 20 de metri înălțime, cu fir dublu, în dreptul unei stânci abrupte.
Monitorul de la înălțimea superioară, văzând că sunt începător, mi-a dat răgazul necesar pentru a mă prinde de stânci, astfel încât să nu-mi dau drumul din prima.
Și a fost bine, că am ajuns repede să fiu complet atârnat în tiroliană, după care am început a aluneca ușor la vale, ceea ce a fost mișto de tot.
Vreau doar să spun că oamenii erau niște experți desăvârșiți și că oricând mi-aș lăsa viața în mâinile lor. Adică, no, tiroliana era cu fir de 2000 de kilograme, dublat, cu puncte de prindere multiple și cu hamuri bune.
A fost super și recomand!
E o experienta ce merita traita, chiar daca, in primele secunde, te intrebi „De ce mi-a trebuit asa ceva?”. :)) Pentru mine, desprinderea de stanca a fost mai grea. Apoi, totul a mers de la sine, fara emotii.
De ce n-ai pus o poza-doua? Deschideai mai usor apetitul pentru tiroliana! 🙂
Păi am făcut, o să pun mai multe poze când o să fiu pe o conexiune mai țeapănă, că pe Vodafone îmi merge uploadul ca pasta.
😀 Asteptam
Am facut de multe ori treaba asta. Tiroliana, rapel, catarat, TSA etc. Minunat!
TSA?