M-am făcut de cacao (4)

Mergând spre muncă am trecut pe lângă o staţie de transport în comun. Şi no, acolo era o gazelă supra-drăguţă, cu o prietenă. Şi se uită la mine cum mă apropii de ea (rog a se remarca nuanţa, ea, nu ele). Normal, mă uit şi eu, că îmi plăcea ce văd.

Şi ajung aproape de ea, aşa, la vreo doi metri, şi mă uit în ochii ei albaştri de gazelă angelică, cu părul roşcat, mai de grabă minionă, armonioasă la trupul tânăr, de prin 1985, un deliciu, ce mai. Şi no, deja începeam să mă simt bine în orgoliul meu de lup fioros şi no, cum ajung la o jumătate de metru de ea, privindu-ne atent orice gest, orice mişacre, într-un fel intim, animalic, mi se pare că-mi sună telefonul pe care-l ţineam în ghiozdan şi, instinctiv, întorc brusc capul în direcţia opusă ei, spre stânga, în spatele meu auzind-o:

– Of, ce naşpa.

Băi, dar nasol sunt. Nasol de tot, nu aşa.

5 Comentarii

  1. Mihai Todor 20 ianuarie 2010 la 20:29 - Raspunde

    Deh, salvat de clopoțel 😆 :silly:

    • Robin Molnar 21 ianuarie 2010 la 03:20 - Raspunde

      😆 Săpat de clopoţel vrei să zici, nu? 😆

  2. F G 21 ianuarie 2010 la 09:46 - Raspunde

    Deci eu nu am inteles. Ce era asa naspa?

    • Mihai Todor 21 ianuarie 2010 la 10:13 - Raspunde

      Tu ești însurat deci n-ai cum să înțelegi 😆

      • Robin Molnar 21 ianuarie 2010 la 16:54 - Raspunde

        😆 Faza naşpa era că no, ne scanam din priviri iar eu am întors capul brusc… 😆

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.