Mă bate vântul, mă bate…

Am ieșit de la muncă și am fugit majoritatea drumului, ca să nu mă prindă ploaia și să stau nu știu cât ascuns prin nu știu ce scară de bloc sau magazin. Adică, no, eram în niște pantaloni lejeri, adidași și tricou. Ce să țină de cald, sau de ploaie?

No, și cum alergam eu pe trotuarul pustiu, pe lângă Turnul BRD m-a lovit o rafală de vânt, umplându-mi fața și gura de praf. Dar asta nu conta, mie îmi plăcea, că era răcoare și bine. Plus că întotdeauna am fost surescitat de vânt, făcându-mă să mă simt mai liber și mai energic.

Nu se pune că am intrat în magazinul de lângă bloc să iau pâine și n-aveau (nu știu cum de nu mă învăț minte, întrucât după ora 17 clar nu mai găsesc), așa că m-am întors înapoi. Fix pe strada mea am prins o altă rafală puternică de vânt, de-mi flutura mapa în mână.

Din fața mea venea un tip, pe care rafala puternică l-a împins puternic din spate, în timp ce pe mine aproape că m-a oprit din loc. Drept este că tipul avea vreo 60 de kilograme, iar eu spre 90, dar no. În fine, aerul era plin de praf, frunze și gunoaie pluteau în aer, dar mie îmi plăcea la maxim. Câtă vreme nu ploua, eram fericit.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.