Se dă un joc de puzzle măricel, cam de 1500 de piese, aşa. Şi eu. Şi ceva timp liber. Mult. Extrem de mult. Degeaba. Astăzi, ajutat de o domniţă, am combinat fix 12 piese, să zic cam una la 20 – 30 de minute, aşa.

Pe bune, fără mişto. Chiar m-am chinuit să le combin, dar nu-mi ieşea de nicio culoare. Mă şi gândeam: "Doar nu m-o face un puzzle pe mine!". Eh, la pariu? Să nu mai spun că domniţa a combinat vreo 10 piese într-un singur bloc şi l-a pus perfect, pe toate patru laturile, de mi-a căzut faţa pe jos nu altceva!

Să nu mai spun ce fierbeam în mine, eu, care de-abia ciombinam câte două piese… Deci da, mă face muci un puzzle. Naşpa mie! Liber la consolări şi miştouri de tot felul, legate de puzzle, evident.

L.E. Domnuca este expertă, se pare, la multe chestii, printre care şi puzzle. A făcut jumătate singură. Făcea mai mult, dar no, durează. Să vedeţi ce tehnică avea. Lua piesele la mână, dn cutie, Se oprea la câte una şi o punea la locul ei. Să mor de înţeleg cum făcea. N-am mai văzut atâta pricepere, sincer. M-a dat complet pe spate. Bravo ei!