Nu știu de ce mi-am luat bilet la clasa întâi. Nu sunt fițos sau, puii mei, trenul este la fel, la ambele clase sau, oricum, aproximativ la fel. Adică, nu știu dacă banii dați în plus se justifică. În fine, mi se pare că vagonul de la clasa întâi este doar un pic mai OK decât vagonul de la clasa a doua dar, în termeni absoluți, nicio clasă a trenului nu este chiar curată de două stele, să zicem.

Bine, vagonul este îngrijit, nu dau vina pe CFR, dau vina pe hoardele barbare năvălitoare din locuri unde degeaba s-a inventat apa, săpunul și electricitatea. Bine, fac o paranteză. Cei mai curați români pe care i-am văzut sunt, paradoxal, oamenii care trăiesc în creierii munților, pentru că ei știu clar care sunt beneficiile igienei și care este importanța acestora. Dar să revin.

Vagonul este întreg, are uși, ferestre, draperii. Bine, unii ar zice că dacă încep așa, e clar. Nu, trenul e OK, incomparabil mai mișto decât autocarul. Chestia e că sunt singur în compartiment cu doi babalâci. Ea, cel mai probabil o profesoară ieșită la pensie farmacistă ieșită las pensie, cred că de limba română. El, nu știu exact ca a fost, nu-mi dau seama, cred că inginer constructor, sau ceva.

E cam liniște. Tot drumul s-au schimbat fix șase cuvinte în compartiment.