Memorie vizuală
M-am dus la frizerie, că merinosul crescuse cam ca tufele de mure în luminiș. No, m-am așezat pe scaunul frizerului, iar o doamnă de la coafura din vecini s-a uitat la mine și mi-a spus:
– Aaa, pe Dumneavoastră vă știu de la TV.
– Pe mine?, întreb fâstâcindu-mă ca o fată mare și devenind aproape ridicol.
– Daaa, îmi spune. V-am văzut la televizor, la ceva robot din pachete de țigări.
Eh, păi cum să nu mă blochez? Nici n-am știut că mi s-a văzut fața la televizor și, oricum, nu e curios cum de m-a ținut minte atâta timp?
Sunt oameni si oameni. Unii au memoria vizuala bine dezvoltata, altii memoria auditiva si tot asa. Uneori ramai surprins de ce auzi…
Da, chiar că.
Muahaha! Poate și-a adus aminte de freză, nu de fața ta. Sau poate când te-a văzut și-a imaginat cum ar arăta părut tău mai lung cu x cm și nu a putut uita rezultatul.
Da, adevărul este că am o mutră care bântuie memoria oamenilor pentru multă vreme… =))
Acu, dacă stai bine să te gândeşti e normal ca o frizeriţă să aibă o bună memorie a feţelor. Ca doar priveşte feţe si capete, toata ziua cat lucrează. Când ii vine un client nou, prima chestie pe care o face e o inspectare rapida a tipului de cap, moacă şi păr, ca sa vadă cam cum i-ar sta bine respectivului, de unde şi cât poate lua.
Eh, acum că stau și eu să mă gândesc, cred că așa este. =))