Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Spui că România se poate ridica doar prin muncă, dar exporți munca și trimiți în țară doar banii. După logica asta, în România nu ar mai munci nimeni.
Păi banii nu sunt contravaloarea muncii mele? Banii nu cumpără muncă? Atunci banii nu sunt, de fapt, muncă?
Atât timp cât calitatea vieții e mai buna, orice varianta se merita, f..ck panarama aia cu tara, trebuie sa fiu sonat sa ma duc ptr tara.
Parca a scris si zoso un articol pe tema asta, despre cât iti permiți si afara, comparativ cu aici, si cam ce calitate a vieții iți permiți în general, ca se poate si mai rău.
Nu m-as duce sa-mi permit mai putin decât aici doar cu ideea de a strânge bani pentru o casa (sa spun).
Cunosc destui care au plecat cu asemenea idei, dar acum nici unul nu mai vrea sa se intoarca, au realizat ca nu mai are sens sa mai facă casa 😀 în detrimentul calității vietii
Aici cred că sunt două situații:
1. Lohnul: foarte mulți “investitori strategici” au venit în România doar pentru mâna de lucru ieftină și produc pentru export. De la industria textilă și până la call-centere sau chiar industria IT, sunt multe firme care vând la prețurile de acasă și plătesc salariile din România. Un programator poate lucra la București la un proiect pentru o firmă germană, câștigând 1.000 EUR pe lună, iar în Germania ar câștiga 4.000 – 5.000 EUR pentru exact același lucru.
Acum, România are de câștigat din aceste activități cam cât taxează munca – pentru că firmele care caută minimizarea costurilor știu cum să-și exporte profiturile în state mai favorabile pentru ei. Dacă acești salariați ar pleca, atunci România nu ar pierde – taxele pe salarii ar compensate de sumele suplimentare care intră în consum.
2. Producția pentru piața internă: la acești oameni nu poți renunța. Dacă ei pleacă, nu mai are cine să-ți mai construiască vreo casă, să-ți repare o mașină sau să te trateze când te îmbolnăvești.
Dar, bineînțeles, dincolo de România, fiecare este interesat de propria persoană și familie – un lucru absolut firesc. Iar dacă România vrea să-i țină acasă pe cei de la pct. 2, trebuie să le ofere condiții mai bune – fie salarii mai mari pentru cei plătiți de la buget (medici, profesori), fie condiții corecte de negociere cu firmele particulare (ex. ITM să ia măsuri serioase la încălcarea regulilor, indiferent de cine deține firma).
Eu zic că ar trebui să fii nebun să muncești în străinătate 10 ani doar ca să te întorci în România și să îți permiți un lux relativ. Degeaba îți permiți o casă în România, pentru că va fi tot o casă ieftină, deși o vei percepe ca fiind scumpă, pentru că o vei compara cu cele din jur. Și, vezi tu, problema e că românii sunt obișnuiți cu servicii ieftine și proaste, marea majoritate ignorând complet calitatea serviciilor publice, de exemplu. După ce vei vedea timp de câțiva ani ce înseamnă să ai parte de servicii de calitate, fără să fii nevoit să dai șpăgi și alte cele, România nu ți se va mai părea o destinație de vis.
De fapt, dacă tot te ambiționezi să te muți în străinătate și să treci prin toate dificultățile, păi atunci probabil că ai suficientă voință cât să obții chiar mai mult și să ai posibilitatea să te realizezi chiar și acolo, deși, din România, percepi costurile din străinătate ca fiind astronomice. Nu uita că, deși unora le place să mânce kkt, vestul e cât se poate de democratic și depinde doar de tine cât de departe poți ajunge.
Eu acum mă uit la salariile din SUA și realizez că aici în Irlanda câștig doar jumătate din cât aș câștiga acolo pentru fix aceeași muncă. Cum mă consider un cetățean global și diviziunea în țări mă lasă complet rece, nu mi se pare normal să accept asta. Într-adevăr, în momentul de față nu prea am de ales decât să mă mut fizic acolo unde sunt salariile mai mari, dar chestia asta se va schimba în curând. Aruncă o geană pe aici: https://github.com/lukasz-madon/awesome-remote-job
In general remote jobs se platesc cu o rata orara net inferioara fata de tara de origine a companiei. Sunt salarii pentru remote jobs ce pleace de la $4/ora si ajung la $17 pe ora in cel mai fericit caz, insa majoritatea celor pe care-i cunosc se invart undeva sub $10/ora, bani care sunt dupa cum spui tu cam la jumate fata de ceea ce se plateste in SUA. Si sa nu uitam ca exista posibilitatea ca viata in SUA sa fie relativ mai scumpa decat cea din Irlanda. Nu cunosc concret deci nu ma pronunt exact ci doar iau in calcul posibilitatea.
$17 pe oră? Sună a job de code monkey care face website-uri pe bandă folosind siteuri gen rentacoder.com… Eu mă refer la joburi mai serioase. Aruncă o privire la joburile listate de Canonical. O bună parte sunt remote 😉
Dupa zece ani de stat in afara ma indoiesc de faptul ca te-ai mai intoarce in Romania mai ales daca ai posibilitatea sa si continui acolo. Din cate stiu intorsi in tara sunt doar cei care n-au mai avut posibilitatea sa continue in afara.
Da, există acest risc.