Mi-ar fi plăcut să fiu filozof

Pe undeva mi-ar fi plăcut să fiu filozof, trebuie să recunosc asta. Poate într-o altă țară se poate trăi din filozofie, nu și la noi. Deși, sincer, ar fi fost interesant.

Bunăoară, în timp ce mă uitam la un film p0rn0 documentar sportiv pentru adulți, mă gândeam:

– Ce este mai înțelept? Să-ți pui întrebările cele mai grele sau să-ți pui întrebările cele mai corecte?

Respectiv:

– Oare cum ar arăta geometric modelul filozofic unificat al universului, mixtura aceea ciudată între Blaga și filozofii antici?

Sau:

– Ce vroia Petre Țuțea să spună prin (?):

Sunt trei mari iluzii ale omului istoric: progresul infinit, autodesăvârşirea şi autosalvarea.

Oare autosalvarea nu este o formă de mântuire (sau invers, oare mântuirea nu este o formă de autosalvare)? Progresul infinit nu este identic cu progresul absolut dat de revelarea adevărului divin? Și nu cumva acestea duc la autodesăvârșire? Și dacă este totul numai o iluzie, unde este contradicția? Sau avem de-a face cu o contradicție ori cu un paradox?

Nici filmele p0rn0 nu mai sunt ce-au fost…

2 Comentarii

  1. ciresica 11 februarie 2011 la 07:31 - Raspunde

    Dupa cum spuneam si acum cateva articole: ai niste probleme existentiale cam ciudate. Despre ce era filmul ala porno de iti veni sa iti pui asemenea intrebari? Nu vreau sa stiu ce fel de intrebari iti vin la filmele psihologice.

    • Robin Molnar 11 februarie 2011 la 08:14 - Raspunde

      =)) Nu vrei să știi la filme psihologice ce gândesc. De exemplu nu mi-a plăcut Butterfly Effect și nu l-am putut vedea pe tot.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.