Nu știu vouă, dar mie mi-e dor de BUG Mafia anilor 2006 cea ce, cu atât de multă forță creativă, punea suflet peste frustrările atâtor diverși oameni!

Cumva, ceea ce se întâmplă acum este o știrbire a patrimoniului cultural pe care și l-au creat, o chestie care face parte din mult mai largul patrimoniu cultural național.

Cumva e păcat, deci, că toți pierdem – sau am pierdut, deja – o fărâmă din ghetoul pe care blocurile gri și l-au sădit în fiecare dintre noi.

Pe de-o parte, este firesc, evoluția individuală te poate împinge din ghetou în bungalou, dar ca idee, sufletul stă într-o cocioabă și dacă stai într-un palat, respectiv sufletul poate sta într-un palat și dacă stai într-o cocioabă.

Mi-e, pur și simplu, dor de acea BUG Mafia care știa să spună ce mă doare pe mine, rocker borât fiind.