Mie îmi place de Funeriu. Când îl aud cum vorbește și cum răspunde la întrebări, partea fină a intelectualității mele nu se mai simte singură, fiindcă nici măcar eu, în sinea mea, nu pot discuta atât de clar chestiuni de finețe morală și intelectuală cum explică dumnealui.

Din păcate, l-am urmărit aseară pe Gândul.info și am rămas cu un gust amar. Discuția despre principii și etică era atât de superioară rangului moderatorilor, încât a fost ca și cum Einstein le-ar fi explicat niște ecuații de gradul al doilea unor giboni, cu regret o spun.

Domnule, nu mai sunt oameni care să accepte că valoarea unui principiu este mai mare decât valoarea unui interes de moment, oricât de legitim ar părea acel interes. Nu mai sunt oameni care să înțeleagă finețea demnității de a gândi și acționa vertical, în virtutea legii și, mai presus de atât, a principiilor bunului simț.

Poporul acesta este atât de îndobitocit de lupte politice și lupte de interese încât țelul luptelor pe care le dă nu mai este principiul după care se dorește ghidarea societății, ci este însuși interesul. Și e păcat că am pornit la drum în 1877 după niște principii și ne-am împotmolit în interese.

Îmi pare rău că oamenii pun interesul deasupra principiului și nu, nu e normal așa ceva. Nu ar trebui să fie, pentru că interesul trebuie să fie subordonat principiului, iar nu invers.

Mă doare rău țara asta. Mă doare rău prostia multora. Mă doare rău lipsa principiilor și omniprezența intereselor. Așa nu se mai poate. Dar oare om avea înțelepciunea de a nu nu lăsa drogați de propriul interes?