Molnar Robin, vânzător
În gară fiind, mi-am adus aminte cum în timpul facultății am căutat ceva de muncă și am primit repartizare, trimitere sau ce-o fi fost pentru un post de vânzător la un mic chioșc de familie dintr-o zonă mărginașă, undeva pe lângă gară.
No, mergând spre adresa cu pricina, vedeam magazinul în depărtare, într-o zonă semi-pustie într-o clădire veche și dărăpănată. Și mi-am zis: – Bă, viața cere sacrificii. Așa că m-am prezentat la oameni, am vorbit cu fiul patronului, am dat interviul la o cafea pe care am plătit-o eu și aia a fost tot, la final ăla mi-a zis că postul e pentru prietena lui.
Oare nu putea spune asta dinainte, ca să nu stric și așa puținii bani pe care îi aveam pentru o cafea cu un necunoscut neinteresant și profitor?
Foarte simplu: daca nu se purta asa nu mai era patron roman.
No, la asta nu m-am gândit. :((
M-am gandit eu. Dupa multe experiente cu patroni romani am invatat ca ei mereu o sa se poarte diametral opus fata de cei straini.
Ar trebui bătuți.
Ar trebui, dar , din pacate, nu ia nimeni masuri.
Păi interesul lui era să bea o cafea moca, nu să cheltui tu mai puțin.
Și decența? 🙁
El a considerat ca ti-a acordat din timpul lui pretios. Asadar, tu erai cel care ii platea timpul lui, nu el intentia si invatatura ta.
Buna dimineata, la cafea de placere (neplatita de tine) 🙂
Da, nici nu știa să scrie ca lumea, dar el avea timpul mai prețios ca al meu…
Asa se intampla in Romania. In plus apare ceva clasic in ce povestesti tu : angajarea pe pile.
Cred că mai de grabă angajata pe pila lui ăla.
Cred ca noi nu ar mai trebui sa ne cautam de munca ca tot aia este, nu primesti postul. In plus pierzi timp si mai ales bani. Am trait si eu o experienta de acest gen.
Cred că, până la urmă, trebuie să fii realist: dacă e un chioșc de rahat, poate n-ai vrea să lucrezi acolo…
Ăștia sunt genul care dau anunțuri sa-și doar sa-și facă reclamă, n-au nici o intenție sa angajeze, e puzderie de ei și acum.
Daca nu ai mai fost în situații de genul, pierzi la greu timpul cu ei, cel mai indicat e sa suni din start și sa întrebi franc dacă e alba, neagra, și ce vrea exact.
Pe la noi e încă mentalitate de inferioritate când se discuta cu un angajator, nici intr-un caz nu e bine.. știi ce poți sa faci, știi cât de bun ești, știi cât costa serviciile, știi clar ce vrei, nu-ti convine sa bați drumul de pomana, si la tine costa bani, și mai e și latura cealaltă, dacă cumva se întâmplă sa te ia cu ia-ma nene și pe mine, poate sa te ia și de de bun dar și de fraier, și lucrezi după aia ca …. fără sa cutezi ceva.
Să știi că m-am gândit și eu la asta, dar m-am gândit că ar fi prea umilitor…
Se pare ca era un comerciant bun…ca ti-a baut si cafeaua si tot nu te-a angajat:))
Nu, nu, că nu era cafeaua lui.
Mentin ideea ca era un bun comerciant …si a trecut cafeaua la investitii:))
În cazul ăsta, era un bun comerciant căcănar.
Meștere, nu te supăra, dar tre’ să fii complet lipsit de imaginație ca să te împaci cu gândul de a lua un astfel de job, în condițiile în care terminaseși Liceul Teoretic. Pana mea, și dacă mergi din ușă în ușă oferindu-te să repari calculatoare pentru o răsplată oricât de mică, poți face mult mai mulți bani…
Mihai, teoretic este așa cum spui, din fericire n-ai lucrat nicio zi în Valea Jiului să vezi câtă dreptate am. Și sper, de dragul tău, să nu fii niciodată nevoit să afli.
OK, te cred, dar, referindu-mă strict la tine, sunt convins că poți face mai mult decât să vinzi la o tarabă… Să fim serioși.
Evident, dar pentru asta ai nevoie de o șansă.