Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
eu nu ma pierd nici unde…. nici in cluj nu m-am pierdut 🙂
Eu mă pierd doar așa, ocazional. =))
:))
Așa am zis și eu. Cred că m-a umflat râsul vreo cincisprezece minute până m-am regăsit cât de cât. =))
Si eu am patit sa ma pierd cand eram mai mica prin Sinaia, insa m-a interceptat imediat un var de-al meu. De atunci n-am mai patit sa ma pierd pe undeva, poate am invatat sa fiu mai atenta la detalii, sa-mi fac puncte de reper.
Prima dată m-am pierdut la cinci ani. Nu mai găsesc linkul. Apoi m-am pierdut în adolescență. Și încă nu m-am regăsit. Mint, mă dau victimă că dă bine la femei. =))
Dacă te rătăceşti prin Bucureşti, ai o scuză nu? Am un obicei într-asta cu pierdutul şi urcatul în metroul/ autobuzul/ tramvaiul greşit :D!
Da, aia cu urcatul în autobuzul greșit o înțeleg perfect.
eu m-am pierdut in … Galati. Culmea. Si m-am panicat rau. in Bucuresti stii clar ca daca mergi drept inainte sigur dai de o gura de metrou sau o statie ratb.
Ăăăă… Nu ești din Galați?
E din Galați, doar că locuiește în
buricu’ pământuluiBucurești 😉Știu, eram retoric. =))
barbatii nu se pierd niciodata ! daca se intampla sa nu mearga pe unde trebuie, doar ocolesc putin, asa ca o plimbare.
=)) Deh, unii unii bărbați întreabă, totuși.
Si cand ai ajuns acasa, ai bagat Judas Priest – Lost and Found, nu? 😀
Nu, o cântam pe astălaltă: Hell Hound Warrior – World Collapsing. =))