No, cum fu la bowling
Cum să fie la bowling? Fu fain, ce mai. În primul rând mi-a plăcut că joc mai bine decât arunc cu bulgări, adică au fost doar puține excepții în care să dau și să nu nimeresc nicio popică și să se ducă bila direct în șanț…
Bine, mi-a mai plăcut că nu trebuia să ținem noi scorul, că nu știam nici regulile de calcul. Și atmosfera de paranghelie, cu glume, aplauze și tot tacâmul. Dar în primul rând mi-a plăcut, după cum spuneam, faptul că aveam norocul începătorului.
Evident, știam că ți se dau niște papuci speciali cu talpă de cauciuc și ceva ciorapi de bumbac care se iau peste ciorapi (așa e normal și igienic), știam că popicele bilele sunt destul de grele, dar nu știam, de exemplu, că au doar trei găuri și că ele diferă, în sensul că fiecare culoare are o altă greutate și o altă formație a găurilor.
Asta le afli doar când joci. Și a fost ceva inedit pentru mine, că n-am mai jucat până acum. Și ne-am simțit bine. În rest: cafea, suc, pizza, Ursus Negru… Știți voi. În fine, dacă aveți ocazia să mergeți, vă recomand.
Voi, dragi cititori, ați fost la bowling/ popice? Cum a fost? Ce a fost bine? Ce a fost rău?
Ma, dupa cum ziceam, am fost, am vazut si am plecat 😛 Tre’ sa remarc faptul ca tembelu’ care a gandit acest joc a pus prost santurile pe marginea pistei. Trebuia pus unu’ singur, pe mijloc 😀
Da, ar fi putut pune șanțul pe mijloc, dar ar fi pus popicele în două grămezi, pe lateralele șanțului… =))
No bine, fii tu smecher =))
Am fost acum 2 ani. Ne-am distrat! E o distractie pe cinste!
😀 E bun așa, nu știam că ai fost.