Nu mă învăţ minte niciodată
Aseară, mă rog, spre răsăritul soarelui, m-am pus să mă culc, că deh, e Sâmbătă, week-end, deci pot să dorm liniştit şi fără să mă trezească nimeni. Oha. Strepsils. Sugus. Mentos. Am crezut că paralizez.
Pe la nouă 8,48 dimineaţa sună telefonul. Nici nu mă uit pe ecran. Răspund. Unu mă întreabă de ce nu-i mai porneşte computerul. Adică vroia să-i spun eu prin telefon ce să facă, la 9 diminaţa, într-o zi de Sâmbătă. Şi şi moca pe deasupra.
Cred că de-acum încolo îmi închid telefonul în Week-end, până mă trezesc. Ora 8,48 nu este o oră decentă în week-end.




Ma da sensibil mai esti 👿 :woohoo:
😆 Nu iubi tău m-a sunat primul. El a sunat pe la 10. S-a găsit cineva mai de dimineaţă! :s
ma bucur sa aud asta. ca nu suntem noi vinovati :woohoo:
😆 Ah, câtă compasiune! 😆