Nu trageţi, tovarăşi!

Ştiţi bancul, nu? Care au fost ultimele cuvinte ale lui Stalin înainte de a se sinucide? Acelea din titlu. Asta aşa, ca să începem într-o notă haioasă şi să continuăm într-o notă serioasă.

Iei, la 11,30 eram în staţia RATUC de lângă Piaţa Mărăşti din Cluj – Napoca, aşteptând maşina 48 care să mă ducă până la real,- Hypermarket. În stânga mea, pe la vreo 50 – 100 de metri era un semafor. La un moment dat, prin faţa mea trece o maşină în trombă, n-am reţinut marca ci doar culoarea, albastru închis de tot, sau negru.

Fix când a ajuns în dreptul meu simt cum muşchiul gâtului din dreptul mărului lui Adam, de pe partea dreaptă, mă se încordează foarte, foarte puternic şi simt că ceva trece pe lângă gât. Nu, n-am apucat să iau numărul maşinii. Am rămas şocat! Sunt convins că a tras cu ceva după mine, pentru că drumul era curat, deci e exclus să fi sărit un fir de praf tocmai de pe banda a treia.

Am stat şi m-am gândit. De ce tocmai eu? Pentru că am prostul obicei de a ieşi în evidenţă pe stradă, de aia. Puii mei, se pare că şi în Cluj nesimţiţii umblă liberi. Din fericire, pielea nu a fost străpunsă (m-am uitat aseară, când m-am bărbierit, şi este doar un mic semn), lucru care mă face să mă simt, totuşi, mai bine.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.