Dacă nu este destul de evident, astăzi am avut o zi naşpa. Mă sună cineva că nu-i merge monitorul. Îl întreb:

– Domnule, dar vă porneşte unitatea? Face zgomot?

– Da, domnule, face.

– OK. Vin să văd despre ce este vorba să fim siguri care este problema.

Ajung la om. Mă uit la PC. Am crezut că înnebunesc:

– Nu vă supăraţi, dar eu nu aud unitatea…

– Păi ce se aude?

– Ăla e fâşâitul de la boxe.

– Ah, da, uitasem.

– Domnule, dumneata mă iei de prost. Dacă ai văzut că nu porneşte unitatea şi că e-n garanţie la ce te-ai gândit?

– Păi la nimic.

– Mda.

La om i se bulise unitatea şi nu a putut să-mi zică. Credea că am eu ce-i face. În fine. Ajung acasă. Peste o oră mă sună cineva:

– Robi, ce zici, nu vii până la mine? Că am chemat pe cineva să-mi repare calculatorul şi n-are CD cu Windows.

– Păi şi atunci cum vroia să-l repare?

– Nu ştiu.

– E bun aşa.

Nu apuc să plec de la om că mă sună altul:

– Robi, am o problemă cu Windows-ul.

– Ce problemă?

– Când îi bag parola să intre în cont mă scoate afară.

– OK, e interesant. Vin să văd.

Ajung la om. Lăsase pe nu ştiu care să-i instaleze ceva porcării de jocuri şi nu ştiu exact cum a făcut, dar a reuşit să belească fişierele SAM (System Account Manager). Am reuşit să-l refac cu System Restore (cum mai făcusem în alte cazuri identice).

Plec de la om, mă sună un altul.

– Robi, am o problemă. Nu-mi mai porneşte Windows-ul.

– Cum adică nu porneşte?

– Scrie ceva de genul Disk error…

– Am înţeles. O să ajung şi pe la tine.

Şi ajung. Şi sistemul e varză. Formatez partiţia (Partition Magic 8 pentru DOS spunea că are o eroare critică iar în Windows PE o vedea cu 0 bytes used, 0 bytes free). Formatez partiţia. Instalez Windows-ul omului. Când să bag driverele îl ia dreq. Se blochează. Nici Control + Alt + Delete nu mai merge. Resetez, aştept să pornească şi dau să intru în My Computer.

După părerea mea umilă dacă ţi se blochează computerul când intri în My Computer ai o problemă gravă, foarte gravă. Aşa că încep să-l bibilesc să văd ce are. Şi am văzut: un modul AE DDR2 800 MHz bulit, unul pe ducă, placa de bază (un Gigabyte cu 2 PCI-uri şi video onboard) pe ducă şi ea şi pitici pe creier. Proprietarul ştia că nu e de la Windows pentru că i se mai bloca computerul din senin. Presimţea că e naşpa. Îmi venea să urlu:

– Păi în puii mei, dacă ştiai că ai probleme cu el nu puteai să-mi spui? Vezi bine că modulul ăsta de memorie RAM raportează că are (singur) 448 de MB. Este dus. Pe ăstalalt nu-l vede deloc.

– Păi am crezut că e de la Windows.

– Ai computer de 10 ani…

Bonus: îmi dă un prieten un mesaj să ieşim. De nervi şi oboseală îmi tremură mâna şi scap telefonul pe jos. S-a crăpat carcasa. Sunt supărat.