M-afund în tăcere căci numai liniştea separă realul de iluzii. Oricine poate avea şi zile proaste, iar eu nu fac excepţie. Iar eu am nişte zile proaste, când nimic nu mă mai poate mişca, ca şi cum orice atingere şi orice gest ar durea.

Astăzi sunt deprimat. Nu mi se întâmplă prea des, dar şi când mi se întâmplă câteva zile sunt doar o legumă ce trece printre oameni, ce trece drept om. Sunt o roşie sângerândă iar cuvintele sunt sterpe, lipsite de mesaj şi de noimă.

Sunt o varză uscată şi nu am chef de nimic, nu pot nimic, nu vreau nimic, nu cer nimic. Probabil de asta am să-mi închid telefonul, clientul de e-mail şi, în general orice formă de comunicare. Pentru că am nevoie de mine, de ceva timp cu mine, doar cu mine.

Îmi cer scuze, dragi cititori. Ştiu că astăzi e Duminică şi s-ar fi potrivit ceva vesel. Nu pot, însă, nu deţin, nu am de unde. Momentan am o defecţiune tehnică la bibilică şi asta mă opreşte din a comunica.

Astăzi am nevoie de linişte, să se coboare în mine şi să oprească răgetele furioase ale vocii mele interioare. Astăzi stau tolănit în pat. Şi zac.

Măcar voi să scăpaţi!