Oi oi oi, Doamne!
Am pățit o fază de râsu – plânsu. Ieșisem târziu de la muncă, frigiderul era în greva foamei, puii mei, trebuia să merg să-mi iau ceva de mâncare sau, mai bine, să mănânc ceva. Deh, pe la ora 18 am mers să-mi iau două croissante, dar tot îmi era burta lipită de spate.
No, deci ies de la muncă pe la ora 20 și mă îndrept vitejește spre Kaufland. Deja mă și gândeam ce ceafă marinată o să bag, de Doamne – Doamne!, stă mâța în coadă, nu altceva. Eh, și ajung io la Kaufland, rupt de foame. Cum să spun? Am mers până acolo purtat de o adevărată Fata morgana cu chip de ceafă de porc (mda, poetic). Ghinion! Nu mai aveau ceafă de porc marinată. De fapt, n-aveau nimic de mâncare, dar niște mici erau pe grătar.
No, leșinat rău de tot, și cu un pic de stare de depresie, intru înăuntru, la o cofetărie. Îmi iau o pizza light (un blat dulceag, cu margarină – eu nu mănânc margarină, m-am prins după aceea – ceva iluzie de salam, un pic de tandrețe de brânză subtilă – atât de subtilă încât nici nu cred că era – și doar o urmă de ciuperci – așa am cerut-o eu, fără ciuperci), un fel de ruladă cu rom (asemănătoare cu salamul de biscuiți) și o tartă cu fructe – nu țin minte să mai fi mâncat tartă până azi, cred că a fost prima dată.
Eh, îmi potolesc un pic foamea, mă mai învârt pe la farmacie și prin Domo, și brusc mă ia un junghi thriller, cu grave accente de dramă, pe la stomac. Nenorocitele alea de croissante cred că erau stricate, nu expirate, doar m-am uitat. Asta pentru că le-am mâncat la ora 18, iar la ora 19 făceam un recital de zile mari pe la toaletă, recital care a cerut un bis la ora 20. Să nu spun că s-a aplaudat într- veselie.
No, la ora 21 eram la Kaufland, transpirat tot – deși afară e frig iar eu eram îmbrăcat subțirel. Ehe, ce-i de făcut? Iaca mă duc până la baie, că eram lejer, aveam bagajul la recepție. Intru înăuntru cu fesele piatră și mă pun pe WC. Mda, astăzi am renăscut pentru a nu știu câta oară. Evident, vroiam să plec acasă, dar spray-ul în care mă transformasem nu-mi dădea voie. Trist.
No, după vreo 20 de minute, mă ridic de pe tron și, normal, îmi îndrept mâna spre hârtia igienică, dale-ar Dumnezeu trei zile de diaree în deșert ălora de au furat-o. No, deja era groasă, oi oi oi, dar n-am intrat în panică pre tare. Deloc, nu… La mine aveam telefonul și portofelul. Mă și gândeam, cu ce mă șterg la fund? Adică, no, ar fi cam blasfemie să mă șterg cu bancnote.
Ei, și când mă uit mai bine, aveam vreo opt chitanțe de la ATM, că doar eu le strâng, după cum probabil știți. No, le iau și le pun în ordine descrescătoare (deh, minte de inginer), după care, firesc, mă șterg și le arunc în coșul de gunoi.
Nu știți ce frică aveam în suflet pe drumul până acasă (nu fac decât zece minute, dar în asemenea situații este chiar critic). Doamne – Doamne, așa de deranjat eram încât nu mă mai putem ține pe picioare. Bine, acum mă simt mai bine și mă pregătesc de episodul patru (de la ora 22,30). No, să fim sănătoși!
Of mă, nu știu de restu\’, da\’ io chiar nu țineam să știu povestea asta așa cu lux de detalii…
=D Doar știi că eu nu mă zgârcesc la detalii. =D
saprosan scrie pe tine. iti recomand de fiecare data cand ai probleme cu stomacul. daca iei 2 la 3 sau 4 ore nu mai plangi pe buda.
P.s: vezi sa bei apa pentru ca esti deshidratat si e posibil sa iti fie rau :blush:
=D Păi beau apă, dar nu știu cât ajută. =D
Mai bine iti iei o nevasta. E mai buna si decat saprosanul. =D
=D Nu înțeleg la ce te referi. =D
Daca iti iei nevasta, gateste ea si, cu siguranta, nu va gati \”nenorocitele alea de croissante\” care ti-au provocat durerile abdominale + restul…… =D Fara dureri abdominale + restul nu-ti mai trebuie nici medicamente (gen saprosan).
Acum ai inteles?
=D Da, acum am înțeles. =D E foarte bună ideea ta. =D
Se-ntampla… D-aia nu trebuie uitat acasa pachetul cu servetele. Niciodata.
T_T Aveam. Întotdeauna am. Doar că bagajul îmi era la recepție. T_T