Eram în gară şi mergeam spre un peron unde urma să vină un tren. Eram extrem de liniştit şi nu mă deranja absolut nimic. Ca de obicei, la faze de-astea trebuie să intervină un prost şi să mă oftice.

Cum mergeam eu liniştit un beţivan ratat care stătea jos pe un fel de bordură mai înaltă începe să mă strige pe un ton imperativ, de parcă mi-ar fi ordonat mie:

– Fiule! Fiule! Fiule!

Pfuai, am crezut că explodez şi cu greu am reuşit să mă abţin să merg la el şi să-i dau un picior în cap, strigând:

– Bă animalule, tata este un om respectabil, nu un ratat ca tine! Nu sunt fiul tău!

Plus că m-a ofticat şi lipsa asta crasă de tact. Dacă vrei ceva de la un om nu-l lua cu termeni familiali că s-ar putea să se oftice. Până una – alta nu ne tragem de şireturi, îmi venea să îi zic.

*Am greşit titlul căci l-am scris cu c în loc de g. Am corectat. Mulţumesc frumos Alice Margot.