Bloggingul e literatură?
Stau şi mă gândesc dacă bloggingul este literatură sau nu. Evident, nu mă ajută cu nimic că mă gândesc şi, iarăşi evident, nu ştiu cât este de relevantă treaba asta. Dar, ca un gânditor modest ce sunt, am în vedere şi aspectul acesta.
Teoretic ar fi literatură, practic ar fi un fel de jurnalism combinat cu ore de compunere, ca la şcoală. În fine, mă întreb când va apărea prima carte care să fie o culegere de articole frumoase culese de pe bloguri, dacă vă apărea vreodată.
Ce părere aveţi?
Depinde ce scrii. Jurnalul de bord e literatură? În afară de cel al lui Jean Bart.
😆 Da, bănuiesc că aşa se pune problema. 😆
Romanii sunt destul de activi in mediul online, numarul articolelor postate pe Wikipedia este elocvent.
Nu ştiu ce să spun. Probabil că raportat la populaţia ţării suntem destul de activi, însă n-am văzut niciun studiu care să confirme sau să infirme afirmaţia aceasta. 😉
n-as prea zice ca e literatura. eu sunt mai clasic, tin sa fie in categoria asta numai romanul, nuvela si poezia.
Am văzut că sunt şi bloggeri care scriu articole extrem de literare, de expresive, de asta şi întreb. 😉
salut sunt mihai detinem mai multe site si un radio adauga id info.whisper sa vorbim
😆 Da, de aia răspundeţi pe messenger… 😆
faptul ca unii blogari scriu literatura pe blog nu cred ca inseamna ca bloggingul e literatura. pare cam incoerent ce am scris, nu?
😆 Nu, nu pare lipsit de coerenţă comentariul tău. 😉
Eu mi-am creat contul de blogger intr-o noapte in care ma enervasem ca la non-stopul din colt (care acum nici macar atat nu mai e, non-stop) frigiderul era pe post de mobilier. Deci blogul meu a fost initial conceput ca loc de injurat. Nici o legatura cu literatura. Dar n-am scris nimic in noaptea aia. Ca mi-a fost lene.
Mi-am dat eu seama dupa o vreme ca as putea sa incerc sa ma folosesc de el sa nu devin chiar analfabeta. Adica sa il iau ca pe un exercitiu de a incerca sa scriu corect in romana (mai ales pentru ca eu am facut scolile in limba lui nenea Shakespeare si gandesc in proportie de 98% in engleza). Literatura nu se vrea a fi in nici un caz. Hai sa fim seriosi, eu sunt aia care era sa nu intru in bac din cauza literaturii romane. Si nu e vorba doar de literatura romana, ca am dat franceza ca limba straina la bac (pentru ca noi faceam in engleza si, daca dadeam engleza la bac, trebuia sa dau si literatura engleza cu toate analizele de texte literare, caracterizari de personaje si alte dracii care nu-mi placeau… si nu-mi placeau pentru ca nu m-am priceput niciodata la asa ceva); la franceza era simplu, in schimb: compunere libera si exercitii de gramatica 😀
😆 La nivelul de profil real mi-a plăcut literatura. Ba chiar mi-a plăcut şi gramatica şi, da, şi pentru mine este un fel de exerciţiu prin care încerc să-mi îmbunătăţesc (sau măcar să-mi menţin) un anume nivel de exprimare şi scriere. 😆