Poate că eu sunt defect. Mă gândesc că poate-i vina mea că am o intoleranță serveră la mârlănie. În fond, dacă un om e un ghiolban nesimțit, nu înseamnă că nu este om sau că n-are sentimente. Din contră, chiar și ciobanii pot avea firi sensibile și emoții sfredelitoare.

Plus că nimeni nu e perfect, în niciun caz eu, și – ca atare – nu e cazul să mă agit, ci trebuie să mă străduiesc mai mult să fiu tolerant și, dacă nu pot, este numai și numai pentru că nu îmi doresc asta suficient de mult, ceea ce însemnă că și eu sunt un pic nesimțit și un insensibil căruia nu-i pasă de emoțiile celorlalți.

Cu siguranță eu sunt de vină că-s urmaș de-al lui Ștefan Cel Mare și de-al lui Mathias Rex,  fiind iute la mânie, când ar trebui să fiu mai calm și să mă agit mai puțin, atunci când ceva mă irită.

Dar sunt defect, că am sânge latin și mi se pare că merit un pic de respect – măcar pentru că am făcut un gest omenesc de generozitate și încredere – și, când nu-l primesc, simt cum ceva mă strânge de creier și-mi stoarce sângele din cap în gură și-mi vine să urlu fără să mai gândesc.

Îmi pare rău. Regret și sufăr. Mă mustră conștiința. Chiar mă mustră.

P.S. Care v-aveți bine cu Palatkas, rugați-l în puii mei să-mi aducă adaptorul WiFi pe USB. Când i-a trebuit, a venit după el. Acum, când nu i-l mai trebuie, n-are drum pe unde am eu treabă.