Vine 1 Mai
Vine întâi de Mai și anul acesta, ca niciodată, se va împământeni ideea că angajații din sectoarele de stat ar trebui să aibă mai multe drepturi decât angajații de la privat, întrucât zilele libere de 1 Mai se acorda doar angajaților de la stat.
Amu e corect, la privat ar fi imposibil spre foarte dificil să muți zilele de muncă și relații cu partenerii externi în zilele în care unii dintre aceștia nu lucrează.
Pe de altă parte – și aici nu mă ghidez după principiul „dacă eu nu pot, să nu poată nici alții” – cine beneficiază de această politică și de ce? Adică mi se pare suficient de aiurea că la stat vinerea este o zi scurtă, deci practic săptămâna de muncă nu are patruzeci de ore, ci vreo treizeci și ceva.
Ceea ce nu justifică setea sporită de zile libere, că nu e ca și cum în atâtea ore te-ai speti nu știu cât cu munca.
De fapt, mie mi se pare că așa o manevră încurajează ne-munca și patronează zicala devenită meteahnă națională: „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Pe banii mei, cum ar veni.
Deci, ce treabă-i asta? ori, nu cumva, nu-i nicio treabă, pentru că statul la stat e mai bun ca speteala de la privat?
Lasa un raspuns