Politica este ca o otravă ce-n somn îmi picură revoltă și spun asta pentru că, de câteva zile, înainte să mă trezesc dimineața, am un fel de reverie adormit-fictivă a ceea ce fac idioții noștri dragi politicieni.

Faptul că poluează spațiul public nu mă agasează atât de tare cât mă agasează faptul că ăștia mi-au invadat până și spațiul intim, somnul, odihna și visul.

Spumeg în timp ce mintal contemplez acest aspect, spume și mă revolt. Mi se pare inadmisibil. Cum aș putea, la o adică, să mă relaxez dacă ăștia mi-au invadat – ca o hoardă de care romane de luptă, până și visul?

Ce să fac? Și cum?