Eu sunt o fiinţă primăvăratică. Poate şi pentru faptul că m-am născut, împreună cu fratele meu geamăn, într-o frumoasă zi de primăvară. Respir primăvară…

Şi cum respiram eu ieri extrem de liniştit, în timp ce mergeam într-o vizită de "lucru şi curtoazie " de Paşti (catolic) la un bun şi drag prieten iaca mă lovie ceva. Pur şi simplu mergeam relaxat şi mi se fâlfâia de restul lumii când, la doi metri de mine, o văd, împreună cu prietenul…

Nu ştiu cine este sau cum o cheamă, dar ştiu ce vise a aprins în mine. Cred că acesta este farmecul cel mai mare al unei femei, să poată, din mici gesturi aparent indiferente, să trezească cele mai puternice vise în mintea şi inima unui bărbat.

Am privit-o doar pentru o clipă dar deja părul mi se zburlise în spatele capului din cauza frumuseţii ei care aproape că mă durea. Era o brunetă creaţă pe la vreo 20 – 21 de ani care percepuse reacţia mea la vederea ei. Înainte să pot să mă dezmeticesc îşi ferise privirea, pe care aş fi vrut atât de mult să o resorb, să o absorb…

Totul era atât de firesc la ea, atât de natural şi de decent încât… Încât corespundea tuturor standardelor mele de femeie frumoasă şi reală! O vedeam demnă, dar timidă, cum trece pe lângă mine. Rămăsesem uluit până aproape de perplexitate.

Intru într-un magazin să iau ţigări, nu găsesc. Mă opresc în faţa magazinului încercând să mă gândesc de unde să iau ţigări, dar brusc nu ai ştiam niciun magazin. Uitasem complet multe lucruri pe care, altfel, le-aş şti întotdeauna. Îmi revin şi mă îndrept spre un alt magazin. Ca un făcut trec iarăşi pe lângă cei doi, ca într-un vis frumos, cu repetiţie.

La fel, m-a izbit aceeaşi senzaţie de naturaleţe, de real, de "ce-i în guşă-i şi-n căpuşă" ca prima dată. Nu mai sunt la vârsta la care să pot să mă îndrăgostesc instanataneu (e nu, fac şi eu pe niznaiul) însă admit că m-aş fi topit tot în braţele ei. Însă acesta era doar un vis, o nălucă primăvăratică, un ideal. Pentru că mesajul pe care l-am perceput eu, transmis de ea prin gesturi, este:

"Îţi mulţumesc că mă apreciezi. Totuşi, îl iubesc pe prietenul meu şi nu am să-l înşel."

Tot prin gesturi am încercat să-i transmit şi răspunsul meu:

"Da, te apeciez foarte mult. Dar accept că eşti la vârsta la care trebuie să-ţi trăieşti visele specifice vârstei, lucru pe care eu nu mai pot să ţi-l ofer. Fii fericită cu prietenul tău."

Iubesc pur şi simplu primăvara. Sunt genul de om care în liceu mergea la şcoală cântând. Ajuta mult şi decorul, un bulevard cu cireşi înfloriţi! Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a înflorit.