Astăzi am fost în vizită la un prieten şi împreună am văzut un material video din două părţi (314ra2 te rog să pui link-urile într-un comentariu), care material îl avea ca protagonist pe marele filozof Petre Ţuţea.

Nu mică mi-a fost mirarea când ascultându-l am avut revelaţia că vorbeşte în aceeaşi manieră în care îmi vorbeşte şi conştiinţa mea. Mă uitam la film şi aveam impresia că a mea conştiinţă s-a încarnat şi îmi vobeşte. Aşa că am decis să aflu mai mult.

Cu o oarecare ruşine admit că nu mă interesează filozofia, pentru că nu e practică. De aceea nici nu eram prea interesat să aflu mai multe despre felul de a gândi al dumnealui. Totuşi, o chemare lăuntică m-a împins să aflu mai mult, iar ceea ce am aflat m-a lăsat stupefiat.

Să vă dau un exemplu. Eu am scris asta:

"Rolul incompetenţilor care ne suflă în ceafă este acela de a mai frâna din progres care, altfel, ar deveni prea rapid şi ar duce la o debusolare a populaţiei şi, deci, la grave probleme sociale."

Domnia sa a spus asta:

Mare noroc ca exista oameni care sînt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am întelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavîrsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?

Ca şi substrat cred că sunt oarecum asemănătoare, dacă nu identice. Ceea ce mă bucură şi întristează, totodată. Sunt curios ce părere aveţi despre dumnealui.