Problema mea este că nu știu să fac mâncare nașpa

Da, Julius făcea mișto de bărbații ca mine, zicând că facem cartofi prăjiți cu gust de potârniche în aspic, dar nu contează. În schimb, am o problemă: nu știu să gătesc nașpa.

Și, ca atare, sufăr consecințele. Bine, am o dilemă, ca-n bancul cu negrul și baba: pot să o fac (mâncarea nașpa), dar vreau? No, nu știu ce să fac.

8 Comentarii

  1. TNH 06 ianuarie 2011 la 14:08 - Raspunde

    Modestule!

  2. Ana 06 ianuarie 2011 la 19:35 - Raspunde

    Vrei lectii?

    Selected moments.

    In 2002 am aflat ca ouale explodeaza la microunde. Intai am aflat ca explodeaza daca le coc. Apoi am aflat ca explodeaza si daca incerc sa le fierb. Apoi mi-am zis ca n-o sa se mai intample nimic daca le sparg inainte. Si le-am pus in ulei – ca si cum le-as praji in tigaie, corect? Aaa… nu! Pentru ca din alea trei oua, unul mi-a explodat inauntru, ceea ce m-a facut sa opresc cuptorul si sa scot farfuria aia afara. Al doilea a explodat cand am scos farfuria afara. Al treilea cand l-am atins cu furculita. Plafonul si peretii decorati frumos cu oua+ ulei. Ana injurand pe acolo ca ii sarise ulei incins pe fata si in ochi. Ceva mai tarziu aveam sa aflu ca asta e valabil si pentru ficatei… si orice altceva in membrana…

    Friptura albastra-verzuie dupa ce am varsat detergent de vase pe ea.

    In 2004 am facut cremwursti cu hartie igienica – era geamul deschis, batea vantul si mi-a trntit piramida din suluri de hartie igienica in tigaia in care aveam cremwurstii in ulei.

    Tot atunci am facut (cu ajutorului prietenului pentru care gateam) carnati cu aracet – era racit (la dracu’ el e mereu racit) si nu i-a mirosit ca in sticla era aracet si nu smantana.

    2005. Am facut niste cartofi ca niste cauciucuri de tractor. Adica tari si in acelasi timp cauciucati. Nemancabili.

    2008. Am pus din greseala sare in loc de zahar in ciocolata calda. Eram la ai mei atunci. Asta e sigur, ca eu n-am niciodata sare in casa… ca nu-mi plac chestiile sarate.

    2008. Am facut niste gogosi emo. Adica roz si… la fel ca si cartofii, cauciucate. Nemancabile.

    2010. Am facut niste clatite. La fel, cauciucate. Bune la gust, dar mestecatul la ele = tortura.

    In toti anii. Am ars de nenumarate ori ibricul cu apa. L-am pus pe foc si am uitat de el.

    Ma chinui sa-mi dau seama ce fac cum trebuie. Nici macar ouale nu reusesc sa le las niciodata cat trebuie. Hmmm… Am gasit. Somon. Reteta: Se pune bucata de file/ rondeaua pe farfurie, se baga la microunde, se lasa 3 min, se intoarce, se mai lasa 2 min si gata! 😀 Limonada. Se stoarce o lamaie, se strecoara, se pune apa si gheata si gata!

    • TNH 06 ianuarie 2011 la 19:54 - Raspunde

      Şi eu am explodat ouă. Le-am pus la fiert şi am uitat de ele. Când s-a auzit prima bubuitură am crezut că Maestrul K-chan a făcut vreo boacănă, în nici un caz nu m-am gândit că eu sunt de vină. Am mai uitat de orezul pus la fiert. De două ori. În aceeaşi seară. Am mai inventat o reţetă de biscuiţi/fursecuri, dar din păcate au ieşit atât de tari încât puteau fi folosite ca proiectile. Am inventat o reţetă de blat de tort. Nu ştiu dacă era bună reţeta, că l-am lăsat în cuptor şi am plecat la cumpărături, iar altă dată n-am mai încercat-o pentru că purta ghinion. Am mai inventat plicurile de cappuccino făcute cu Sprite în loc de apă, încălzit în ibric. Nu cred că vreţi să ştiţi ce gust avea.

    • Robin Molnar 06 ianuarie 2011 la 20:02 - Raspunde

      OK, recunosc, de două ori am buctit-o și eu. Prima dată am pus niște fasole la fiert în cuctă. Și a ieșit cenușă, că nu știam că trebuie pusă minim de trei ori atâta apă cât, volumetric, ocupă fasolea.

      Apoi, odată am făcut cartofi prăjiți. Seara. Și m-am pus să mă joc, iar tata dormea. Peste o oră, când fumul gros a ajuns până la mine în cameră – și e drum lung până la mine în cameră – am oprit computerul, că am crezut că din el iese fum. No, mă prind că e groasă și de la ce este, așa că merg spre bucătărie. Cum făceam un pas, cum creștea fumul, spre podea, cu o palmă. La jumătatea drumului (vreo 10 metri), vizibilitatea era aproape zero.

      No, ajung în bucătărie, aprind instinctiv lumina și cumva iau tigaia plină de flăcări de pe aragaz, deschid ușa de la balcon, deschid geamul de la balcon ca să mai iasă repede din fum, după care iau tigaia și o îngrop în nisipul lui Guți – Guți. Era umed, folosit, no, ca la orice pisică, nu conta, cu mâinile acopeream tigaia.

      Apoi am aruncat pe geam conținutul, că făcea reacție chimică apa cu uleiul încins și era pericol de incendiu…

      Sper să nu mă dea în gât draga de soră-mea.

      • TNH 06 ianuarie 2011 la 20:09 - Raspunde

        Acum că ai adus vorba, am mai fiert nişte lapte vreo câteva ore, până a devenit sărat, că mă uitam la nişte seriale anime. Nu, nu s-a ars, că aveam oală de-aia cu perete dublu şi apă pe interior…

        • Robin Molnar 06 ianuarie 2011 la 21:56 - Raspunde

          Aha., mie nu prea îmi dă în foc, fiindcă stau lângă el.

  3. Mihai Todor 07 ianuarie 2011 la 04:20 - Raspunde

    Ce de maeștri bucătari pe aici. Deja mă simt în inferioritate =))

    PS: O declar pe Ana învingătoare. Are premiul întâi cu coroniță =))

    • Robin Molnar 07 ianuarie 2011 la 08:26 - Raspunde

      Da, clar. Nici nu încape urmă de îndoială. 😀

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.