Senzaţii ciudate

Ştiţi că ieri am fost distrus de oboseală. Să vă povestesc ceva legat de cât de obosit eram, ceva ce mi s-a părut extrem de ciudat. Pe la ora 15 mergeam înapoi înspre Alba Iulia, cu maşina. Eu eram în dreapta şi mă uitam la drum, că noh, şofer sunt şi eu. Şi cum priveam drumul la un moment dat am observat că lipsa de somn alterează grav percepţia. Ca să nu adorm pe serpentinele acelea mă uitam concentrat la drum.

La un moment dat vederea mi se înceţoşează şi pierd focalizarea imaginii. Pur şi simplu nu mai înţeleg ce văd, nu mai ştiu ce văd, dar sunt conştient că văd ceva. Ţin ochii deschişi şi încerc să mă concentrez, dar nu mai reuşesc să disting nimic. Ochii mă ustură un pic, din cauză că ţinându-i deschişi în mod forţat i-am obosit. Închid ochii. Îi deschid. Am "imagine". Pese câteva secunde aceasta dispare. Îi închid şi redeschid. Iar am imagine. Pe parcursul a câtorva minute durata perioadei când vedeam OK s-a redus de la 30 – 45 de secunde la doar o secundă. Mie mi s-a părut că se întâmplă extrem de repede.

Capul mă durea într-un fel ciudat, sub forma unei benzi laterale (şi rotunde) pe lateralele creireului (capului). Şi simţeam cum ceasta se extinde, se îngroaşă. După vreo o jumătate de oră am reuşit să beau o cafea mare şi foarte dulce (aşa o cerusem) la o pensune drăguţă. Dimensiunea benzii s-a reudus la 33%, intensitatea dureroasă s-a diminuat şi ea şi puteam să văd, din nou, pentru perioade normale de timp.

Din păcate efectul cafelei a dispărut în vreo două ore. Aşa că trebuia să-mi refac doza de energie în mod sistematic. Pe la ora 22, aflându-mă în gară la Simeria, am mai băut o cafea. Dar efectul ei trecea foarte repede, vizibil chiar. Ca să nu mă trezesc prin Bucureşti sau mai ştiu eu pe unde mă duc să mai beau una. Tot mare şi tare, pentru că deja cafeaua începea să nu mă mai ajute. Am ajuns acasă pe la 00,20. Peste 10 minute am adormit ca un prunc. Parcă nici nu băusem două cafele mari şi dulci cu două ore în urmă.

Ai avut vreo experienţă ciudată? Ne spui şo nouă? Nu de alta dar să ştim să ne ferim.

L.E. Noroc cu 314ra2 care m-a aşteptat la gară cu maşina, în ciuda insistenţelor mele că nu vreau să mai merg cu maşina. Că dacă nu venea el mă lua Gaia pe drum. Parcă ştia că la ora aia nu mai ştiu ce vreau. Mersi man.

4 Comentarii

  1. skywalker 01 mai 2009 la 02:24 - Raspunde

    exact asa patesc si eu cind nu dorm mai mult de doua zile si sunt pe drum, pe undeva prin tara, mergind cu trenul sau facind noaptea autostopul…

  2. Molnar Bianca Andreea 04 mai 2009 la 03:31 - Raspunde

    mai Robin, dragul meu frate…te mai astept pe la Alba Iulia.. :woohoo: :woohoo:

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.