Săgeata ruginită

Ieri am ajus târziu în Alba Iulia şi nu am mai găsit niciun tren decent direct spre Petroşani, aşa că am rugat-o pe sor-mea să se uite pe net şi să-mi zică şi mie ce trenuri să iau, că deja aveam IQ subunitar (da, ştiu că nu se poate).

Îmi notează pe o foaie trenurile:

  • Personal, pleacă din Alba Iulia la 20,34 şi ajunge la Simeria la 21,33.
  • Accelerat, pleacă din Simeria la 22,28 şi ajunge în Petroşani la 00,15.

Ajungem în gară, îmi cumpăr biletele. Să vedeţi şi cum. Doamna de la ghişeu era foarte amabilă aşa că îi întind foaia. Se uită, zâmbeşte şi mă întreabă foarte nedumerită:

– Dar de ce aţi notat pe foaie?

– Ştiţi, sunt extrem de obosit şi de uituc…

– OK.

Îi dau banii, îmi dă biletele şi dau să plec. Îmi spune:

– Scrie şi pe bilet, dar poate ţineţi mine. La accelerat aveţi locul 71.

Mă uit pe bilet. Aşa de varză eram că nu văd unde scrie mare, cu negru. Îmi arată. Îi mulţumesc.

Merg pe peron şi aştept să vină trenul. Mă urc în tren. Nu am pretenţii de la trenurile personale, ştiu că sunt jegoase, dar parcă acesta era chiar excepţional de jegos. Toate vagoanele erau supraetajate şi murdare din cale afară. Îmi pun ghiozdanul pe suportul de deasupra mea şi mă aşez.

Şi nu ştiu cum am pus mâna pe banchetă, dar mi s-a lipit mâna de ea din cauza jegului ăluia. Şi nu ştiu cum am făcut dar am pus şi stânga pe ea. Mă jegozisem pe ambele mâini. Cam nasol…

Trenul ăsta personal mergea destul de repede. Ştiu că mă uitam prin geamul jegos cum drumul european "care este" (nu ştiu numărul) era extrem de aglomerat. La un moment dat noi mergeam mai repde decât un TIR care avea ceva viteză. De acolo mi-a şi venit ideea din titlu.

Deci mergeam repede cu un tren psersonal extrem de jegos. Nu-mi era frică că se dezintegrează fiindcă la fiecare 5 centimetri de lemn era bătut câte un cui de 60 (mm lungime). Clar era ţeapăn. Şi avea, pe alocuri şi 80 de Km/h. Bine, după aceea mai încetinea, că urma câte o gară uitată de lume.

Acceleratul, în schimb, era fain. Şi bine organizat. Vreo 3 vagoane aveau cuşete (pentru dormit). La fiecare intrare era câte un controlor şi nu puteau intra decât cei cu bilet. La vagoanele "clasă" (adică cele normale) era un singur controlor. Nici n-am mers decât câţiva kilometri şi controlorul a şi venit. Evident, la noi nu era nicio problemă.

Vagoanele erau curate şi îngrijite, cu scaune ca la avion, dar mai comode, cu perdele curate, cu geamuri şi uşi care funcţionau corespunzător. Chiar am fost mulţumit de acest tren. Plus că nu cred că erau blatişti. Sau, dacă erau, numărul lor era insesizabil. Pentru că CFR-ul n-are bani şi controlorii au ordin să vândă bilete, dacă nu vor să îşi piardă locul de muncă. Ceea ce mi se pare OK şi decent.

Vreau să spun că se întâmplă ceva la CFR, ceva bun. Pentru că în Simeria când eram în gară acceleratul Timişoara – Iaşi despre care a vorbit şi VisUrât de atâtea ori, era exact la fel cu trenul pe care îl aşteptam eu. Bine, acceleratele erau absolut OK şi nici nu aş putea spune că vroiam mai mult, pentru că aş minţi. Dar să revin la trenul personal din titlu.

Fiindcă l-am atins şi era atât de jegos mă simţeam tare inconfortabil. În Simeria mă duc să mă piş, că vorba aia, băusem 1 litru de cafea. Intru în bomba aia penală care ar trebui drâmată, pentru siguranţa sănătăţii publicului. Ştiindu-mă jegos pe mâini am zis că trebuie să mă spăl înainte de a da mâna cu preşedintele. Ce vorbeşti! Niciun robinet nu era funcţional!

OK, mă descurc eu. Împing o uşă pe care scria, cu pixul, "BĂRBAŢI". Deja simţeam cum colcăie germenii pe mână. O închid după mine şi mă desfac la şliţ. Scot un şerveţel de hârtie din poşetă (în fine, nu ştiu cum se cheamă chestia aia de o port eu) şi aşa apuc şi eu să-mi fac necesităţile.

Când îi auzeam pe alţii că ating toate jegurile alea de pe acolo şi apoi instalaţia de serviciu mă lua cu frisoane. Puteau să şi le taie direct jos, că măcar nu se mai chinuiau. Greţos, frăţie, greţos. E ca şi cum mii de bărbaţi ar fi împărţit acceaşi găleată femeie. Deci nu, mulţumesc.

Am apucat să mă spăl pe mâini de-abia în accelerat. Prima toaletă avea chiuveta înfundată (deh, România) dar o alta funcţiona. Deja mă simţeam mult mai bine, psihlogic vorbind, deşi intelectual eram varză. Mi-a luat peste un minut să îmi dau seama cum naiba se deschide uşa vagonului, ca să cobor în gară.

Sunt curios, ce improvizaţii aţi trebuit voi să faceţi când aţi mers cu trenul. În speical când aţi fost la toaletă, forţaţi de împrejurări.

10 Comentarii

  1. Mihai Todor 30 aprilie 2009 la 11:47 - Raspunde

    [quote]Scot un şerveţel de hârtie din poşetă[/quote]Poate nimereai un tampon, din greşeală, că tot era întuneric 😆 :whistle: :silly:

  2. Hilda 30 aprilie 2009 la 16:40 - Raspunde

    :woohoo: iti recomand servetele umede si foite de sapun extrem de utile in deplasari de tot felul(iti dau un pont de unde sa le achizitionezi pe ultimele) 😀

  3. skywalker 01 mai 2009 la 01:57 - Raspunde

    se vede ca n-ai prea mai umblat cu trenul in ultimul timp! ai cam ramas in urma cu ,,noile\” achizitii ale sncfr 😀

    • Robin Molnar 01 mai 2009 la 07:21 - Raspunde

      😆 Într-adevăr, n-am mai fost de multicel cu trenul. Din 30 August 2008, mai exact. 😆

  4. Hilda 01 mai 2009 la 13:17 - Raspunde

    De [url=http://www.cadoul.com/magazin-online-cadouri/cadouri-pentru-ea/foite-de-sapun.html]aici[/url] vei putea sa le iei, dar din pacate doar peste doua saptamani, ca s-a terminat stocul. 🙁

    • Robin Molnar 01 mai 2009 la 13:22 - Raspunde

      😆 Să ştii că mi-ar prinde bine, că apă mai găsesc. 😆

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.